Mâna ca reprezentare divină

Mult iubiți prieteni și prietene,

Azi, apreciați cititori, mi-am propus să vă arăt o foarte veche piesă artistică cu conotații ezoterice. Este vorba despre o ofrandă care conține mult sincretism –tendințe de a alătura și armoniza curenți de gândire sau idei opuse– și de asemenea strâns legată de ocultism. Este vorba despre…

…MÂNA CA REPREZENTARE DIVINĂ

Vă adaug un comentariu care mi se pare interesant:

„Este o jertfă votivă către zeul frigian Sabazios. Jertfa votivă înseamnă „un obiect lăsat într-un loc sacru din motive rituale”, iar în cazul pe care îl prezentăm este o mână umană împodobită cu diferite simboluri și cu trei degete ridicate, care se presupune că a fost purtată în procesiuni montată pe un băț. Există mai multe mâini de acest tip: în Muzeul Britanic, în Muzeul Luvru, în Muzeul de Artă Walters din Baltimore etc. Toate piesele aparțin perioadei Imperiului Roman, înainte de creștinism –anii 100-200 î. C. Această datare face ca tema să fie și mai intrigantă, deoarece mâna cu cele trei degete ridicate sub forma unei binecuvântări latine este tipică creștinismului”.

Iată aici o piesă găsită la Pompei în 1954 și păstrată în Muzeul din Melbourne:

Pentru a intra în detalii, înainte de toate, trebuie să vă facem cunoscut că în multe locuri și în multe perioade am văzut obiecte similare acestor mâini pline de simboluri. Aceasta se datorează faptului că mâinile reprezintă voința divină și mai ales mâna dreaptă. În cazul creștinismului primitiv, la secole după înălțarea V.M. Aberamentho s-au sculptat mâini în onoarea sa arătând cele trei degete: mare, arătător și mijlociu, în atitudinea de a reprezenta cele trei forțe primare ale Creației –a se citi: Tatăl, Fiul și Spirtul Sfânt.

Mâna din tema noastră este utilizată pentru a arăta forța și înțelepciunea unei divinități păgâne numită Sabazios, pe care o putem observa purtând pe capul său o căciulă frigiană –simbol care apoi a fost luat de masonerie pentru a semnala triumful. Acea căciulă, în gravura pe care o arătăm mai sus, este încununată de o lună crescătoare pentru a denota fecunditatea și forțe în activitate. Picioarele acestei divinități se sprijină pe capul unui berbec semnalându-se astfel că această divinitate este mai presus de forța luciferică. De asemenea, este bine să indicăm că pe degetul mare al acestei mâini vedem un ananas, care simbolizează că fertilitatea lui Venus a germinat, deoarece degetul mare de la mână o reprezintă pe Venus în chiromanție.

La încheietura acestei mâini se poate observa în mod clar o femeie culcată alimentând un bebeluș. Aceasta simbolizează că cele trei forțe divine ghidează orice gestație și nașterea sufletelor binecuvântate. Această femeie se află într-un fel de peșteră, la fel cum Maria, Mama lui Isus, l-a avut pe fiul său într-o iesle, adică, înconjurată de simplitate și totodată, separată de forfota lumească și de tot ceea ce aceasta presupune.

Deasupra peșterii menționate mai sus există o tavă cu ofrande. Aceasta face referire la faptul că divinitatea își oferă mila oricui are nevoie de ea. De asemenea, putem observa un șarpe care, în mod curios, pare să aibă un cap de cocoș. Acesta reprezintă simbolul gnostic străvechi al lui Abraxas. Acel șarpe reprezintă focul și capul său în formă de cocoș îl indică pe GAIO al gnosticilor, sau pasăre care în simbologia străveche era considerată ca nunțiul Soarelui. Dar, pe de altă parte, în gravuri de mai jos putem vedea că respectivul șarpe se întinde de-a lungul degetului inelar și pare că bea lichid dintr-o vază. Degetul inelar, în chiromanție, indică planeta Mercur și tocmai cu transmutarea Mercurului Filosofal se alimentează Șarpele Sacru Devi-Kundalini. Să indicăm că de asemenea vedem un alt șarpe încolăcit pe o creangă, care simbolizează focul încolăcit în natura noastră vegetală, alchimic vorbind. Pe de altă parte vedem de asemenea un caduceu înaripat, instrument care face referire la canalele Ida și Pingala situate de ambele părți ale coloanei noastre vertebrale.

Observând acest obiect vedem de asemenea o amforă reprezentativă a yoni-ului feminin, un cuțit care ne amintește de moartea Eului și niște broaște și o țestoasă, foarte frecvent găsite pe monumente aparținând culturilor primitive și care au fost mereu relaționate cu apele spermatice ale primei clipe……

În gravurile de mai jos putem contempla ca parte a acestui obiect sacru o balanță, căci opera interioară trebuie să fie mereu realizată conform greutăților și măsurilor artei transmutatorii…

Adăugăm alte exemple:

În această altă sculptură, relaționată de asemenea cu Zeul Sabazios, Sabadios sau Sabo, îl vedem din nou reprezentat dar purtând deasupra lui o acvilă, care întotdeauna a reprezentat în orient și în occident Spiritul Etern sau Ființa Reală.

Este necesar să vă spun că această divinitate era o zeitate din Asia Mică și a fost considerat Zeul călăreț și Tatăl ceresc al frigienilor. Frigia a fost o regiune din Asia Mică ce ocupa cea mai mare parte a peninsulei Anatolia, pe teritoriul care în prezent corespunde Turciei. Tracia a fost o regiune din sud-estul Europei, care conține în prezent părți din europenele Bulgaria, Grecia și Turcia.

Acest cult s-a răspândit din Asia Mică în Tracia și a ajuns la Atena spre finele secolului VI î. Cr. În epoca imperială a Romei s-a răspândit în vestul imperiului. Transferul lui Sabazios în lumea romană pare să fi fost mediat în mare măsură de Pergam și de cultul Zeului Sabazios. În limba indo-europeană, ca și frigiana, elementul Zios în numele său derivă din Dyeus, precursorul comun al latinului Deus, ‘Dumnezeu’ și din grecescul Zeus… De aceea grecii l-au interpretat pe Sabazios frigian ca Zeus sau Dionisio. Referințe la cultul lui Sabazios se găsesc în comediile lui Aristofan, care subliniază caracterul non-grec al Zeului și folosirea unor ritualuri pline de emoție și însoțite de muzică animată.

Permiteți-mi acum să vă dăruiesc câteva fraze pentru reflecție:

„Este neîndoielnic că adevărata devoțiune este sursa liniștii.”
La Bruyère

„Ascundeți cu grijă devoțiunea voastră și, în rest, nu arătați niciodată în exterior decât ceea ce cu adevărat simțiți în interior. În ceea ce privește obiceiurile, nu faceți nimic care să nu se poată face în fața tuturor.”
Sfânta Tereza

„Cererea dreaptă cerul o favorizează întotdeauna.”
Cervantes

„Cea mai mare milă este cea mai secretă.”
Sterne

„Lumea ar fi orfană dacă nu l-ar avea pe Dumnezeu.”
Shattersbury

DO UTIDES.
─‘Dau pentru ca să dați.’─.
KWEN KHAN KHU