Mult îndrăgiți cititori și cititoare,
Comunic cu voi toți/toate cu această ocazie pentru a vă scrie despre o operă a marelui artist italian numit Rafael sau Raffaello Sanzio din Urbino ─1483-1520. Titlul acestei lucrări este…
…VIZIUNEA UNUI CAVALER
Această operă se mai numește și Visul lui Scipio. Opera a fost finalizată în 1503-1504 și se află la National Gallery din Londra.
Există mai multe interpretări despre această operă. Unii istorici cred că acel cavaler adormit la poalele laurului este generalul roman Scipio Aemilianus ─185-129 î.Cr.─, și conform comentariilor el trebuia să aleagă între două opțiuni: una era virtutea, simbolizată printr-o potecă pietroasă și abruptă care ducea la un castel lipit de o stâncă mare și între stânca menționată și castel se vede o punte care le conectează; cealaltă opțiune era plăcerea.
Virtutea este înfățișată cu părul acoperit și îmbrăcată într-un mod sobru. Doamna care reprezintă virtutea îi oferă o carte și o spadă, embleme ale cunoașterii și curajului.
Rochia femeii care simbolizează plăcerea este strânsă pe șold, iar părul său blond îi scapă de sub voalul ei ondulat, în timp ce îi oferă lui Scipio o crenguță cu flori care reprezintă dragostea. Drumul dur din peisajul care reprezintă virtutea arată o stâncă abruptă, în timp ce pajiștile moi ale plăcerii coboară spre malurile unui lac.
Ei bine, dragi cititori, această operă artistică este legată de tratatele alchimice care circulau în acea vreme și care continuă să fie studiate de iubitorii de artei transmutării, care a supraviețuit până în zilele noastre grație Gnosticismului samaelian contemporan.
În acest fel, în lumina Gnozei, ceea ce se tratează în această expresie artistică este decizia curajosului căutător al adevărului care are nevoie să-și cucerească spada puterii și cartea înțelepciunii. Aceste cuceriri necesită să fii un aliat al virtuții clipă de clipă și este necesar să știi să te relaționezi cu mireasma iubirii.
Fără îndoială, oricine își îndreaptă pașii spre veșnicie își va îndrepta pașii spre poteca stâncoasă, Calea Seacă, ce îl va duce spre castelul din Camelot sau castelul Ființei.
Este foarte curios că într-o ocazie –ne spune Maestrul Samael–, când a trebuit să-și reia muncile alchimice după o pauză magnetică, o doamnă i-a dat o crenguță de flori în timp ce i-a spus: „Hrănește-te cu mireasma acestor flori…”. Acesta a fost semnul –spune Patriarhul nostru– că a fost invitat din nou să coboare în a Noua Sferă –sexul.
Fără îndoială că, pentru a intra în posesia spadei de putere, pe lângă practicile noastre alchimice, trebuie să punem în funcțiune amintirea și practicarea celor opt virtuți necesare pentru trezirea Focurilor Sacre și anume: să știi să iubești, să fie pace, voință, înțelegere, fidelitate ─față de soție și Guru─, mod corect de a simți, mod corect de a gândi, mod corect de a acționa… Numai prin comuniunea cu aceste porunci putem fi demni de darurile Spiritului Sfânt.
Cei care nu aspiră la eliberarea totală pot, totuși, să parcurgă drumul care duce la Nirvana, reprezentat aici de panta care coboară spre lacul din opera noastră. Acestea sunt cele două căi simbolice legate de Drumul Secret.
Este bine să le semnalăm dragilor noștri cititori micul podul care leagă stânca cea mare de castelul Tatălui. Aceasta este puntea reprezentativă a celor opt ani ai lui Iov, în timpul cărora trebuie să-l spânzurăm pe Iuda interior, așa cum este stabilit de doctrina noastră.
Așadar, răbdători cititori, vedeți că toată această tematică nu are nimic de-a face cu teoriile speculative de natură intelectualoidă care există peste tot în sfera lumii noastre…
Permiteți-mi acum să vă ofer câteva fraze care merită reflecția noastră:
„Ceea ce este imposibil de corectat, răbdarea îl face tolerabil.”
Horațiu
„Cu răbdare și liniște se face totul… și ceva mai mult…”
Franklin
„Arta și știința nu sunt suficiente, ci și răbdarea este, de asemenea, indispensabilă.”
Goethe
„Toți oamenii recomandă răbdarea, deși puțini sunt dispuși să o practice.”
Kempis
„Relele care nu au puterea de a pune capăt vieții nu trebuie să aibă puterea de a pune capăt răbdării.”
Cervantes
„Geniul nu este altceva decât o îndelungată răbdare.”
Herault de Sechelles
DIES DIEM DOCET.
─‘Fiecare zi ne învață ceva.’─
KWEN KHAN KHU
