Mult iubiți cititori/cititoare,
Îmi face plăcere să vă trimit câteva cuvinte în legătură cu tema:
VEȘMINTELE SUFLETULUI
Permiteți-mi să încep spunându-vă că, conform Genezei biblice, perechea edenică Adam și Eva –care în realitate alegorizează umanitatea lemurică–, pentru că a comis numitul PĂCAT ORIGINAR, a fost alungată din paradisul –conștientiv– de care se bucurau. Din momentul în care umanitatea a cunoscut fornicația, a rămas lipsită de veșmintele sale angelice și au rămas goi în fața ochilor Domnului –a se citi: FIINȚA. Această goliciune trebuie să se interpreteze, nu în mod literal, nu; trebuie să se interpreteze ca pierderea valorilor lor animice și a facultăților lor sacre de cunoaștere pentru a rămâne atunci prizonieri în EGOUL ANIMALIC……
Cu toții știm că singurul mod de a recupera INOCENȚA PIERDUTĂ de atunci se baza și continuă să se bazeze pe faptul de a RENUNȚA LA OBICEIUL NESĂNĂTOS AL FORNICAȚIEI și de a adopta știința transmutării energiilor noastre geneziace sau MERCURUL SECRET al alchimiștilor medievali; aceasta este CHEIA PRINCIPALĂ pentru a ne întoarce la starea angelică.
Este bine să știm acum că, grație doctrinei fecunde, profunde și frumoase pe care ne-a dat-o Patriarhul nostru, V.M. Samael Aun Weor, cu toții putem reconstrui anatomia noastră ocultă reincrudând vehiculele noastre interne aceia care deja le posedau dar care le-au umplut de oxid mercurial timp de multe existențe sau creând acele vehicule interne plecând de la zero radical. Atât pentru unii cât și pentru ceilalți –ne spune Maestrul Samael–, când cineva trezea Focul Sacru –produs al distilațiilor sale alchimice– primea în vechiul Egipt numita tunică a lui Thot. Acea tunică era cu totul albă iar Inițiatul de atunci o purta mereu. Nu era vorba nicidecum că acea persoană era deja un Maestru de înțelepciune, nu, dar aceasta era și continuă să fie tradiția Fraternității Albe până în zilele noastre.
Fără îndoială că pe măsură ce Inițiatul în mistere avansează pe Drumul Secret și dezvoltă Kundalini sau Focul Sacru în fiecare dintre vehiculele sale interne, acea tunică trece prin diferite culori. În acest mod, trebuie să știm că una este tunica corpului astral –care strălucește în diverse culori–; alta este cea a corpului mental, de culoare galbenă, motiv pentru care Inițiatul este declarat purtător al tunicii budice; alta este tunica Inițiatului de culoare violetă, când a ridicat deja focurile în vehiculul său cauzal; și așa mai departe pe măsură ce Inițiatul însuși pătrunde din ce în ce mai adânc pe cărarea pietroasă.
Este clar că, odată ce Inițiatul ridică deja șarpele care îl leagă de Atman-ul său –Intimul– particular, atunci aceasta îi dă dreptul de a purta veșmintele Chesed-ului său cu detaliile sacre pe care acestea le posedă și anume: simboluri țesute pe acestea, figuri geometrice adăugate etc., etc., etc.
Ei bine, pe măsură ce Inițiatul vrea –pentru că așa vrea Ființa sa Reală– să pătrundă în deșertul înțelepților sau pe Calea Directă comentată în Alchimie și începe să experimenteze la nivel intern primele nouă Munci ale lui Hercule, mutațiile din tunica sa vor continua să aibă loc și toate acestea se vor reflecta în culorile pe care aceasta le va lua. Încheiate primele nouă Munci ale lui Hercule și supunându-se atunci Adeptul la cei opt ani ai Patriarhului Iov, se va suferi lepra –psihologică– în anatomia internă a Inițiatului și fiecare an al lui Iov, la încheiere –deoarece sunt opt ani fizici–, îi va acorda Inițiatului altă tunică de culoare diferită…
Odată încheiați anii lui Iov, ni se spune că Cristosul intim se ridică din mormântul său pentru a prelua funcționalismele psihologice și animice ale acelui Maestru. Toate acestea sunt însoțite de schimbări în veșmintele sale interne. Fără îndoială că dacă acel Maestru realizează ultimele trei Munci ale lui Hercule și încununează ceea ce numim MAREA OPERĂ, este clar că va fi învăluit cu tunica ce îl declară ca MAESTRU ÎNVIAT. Și dacă de-a lungul întregii sale traiectorii acel Maestru a pus accent profund pe MOARTEA sa PSIHOLOGICĂ, atunci tot ceea ce am comentat aici se va vedea sporit în splendoare și se va reflecta, indiscutabil, în veșmântul său. Ajuns aici, Inițiatul sau Adeptul adaugă la tunica sa alte elemente foarte sacre, poate o mască sacră, un văl, o bonetă pe capul său etc., etc., etc.
Astfel, de aceea, veșmântul unui Înger niciodată nu va fi același cu cel al unui Arhanghel, cel al unei Virtuți cu cel al unei Puteri, cel al unei Dominații cu cel al unui Tron, cel al unui Heruvim cu cel al unui Serafim etc., etc. De asemenea, cineva poate să fi făcut MAREA OPERĂ și nu pentru aceasta să fie un Maestru eliberat de Roata Samsarei, nu. Dacă s-a eliberat de Roata Samsarei va avea alte atribute pe care nu le vor avea ceilalți Frați mai Mari ai săi care, chiar dacă au încheiat MAREA OPERĂ, nu au încă merite pentru a se putea elibera de roata fatalităților.
Și ce să spunem despre un Maestru sau Maestră care are deja, în plus, cucerit vehiculul de Nirmanakaya, sau cel care a obținut veșmântul de Sambhogakaya, sau altul care a fabricat deja un vehicul de Adikaya sau cine a reușit să se acopere cu veșmântul de Dharmakaya???? În aceste cazuri, lumina acumulată de acei Adepți grație nenumăratelor sacrificii le permite să fie înveșmântați cu tunici splendide care iau răsuflarea prin frumusețea lor.
Este evident că acele vehicule sunt relaționate cu teribile grade de moarte mistică și enorme sacrificii pentru umanitățile din această Maha-Manvantara actuală sau cu fapte eroice săvârșite în alte Maha-Manvantare din trecut.
Ceea ce trebuie să rămână foarte clar, dragi cititori, este că prezența noastră pe scena creației are un singur obiectiv: A NE INTEGRA CU DIVINUL, a ne întoarce la punctul de plecare originar, a ne întoarce la PARADISUL PIERDUT despre care a vorbit în vremea sa John Milton în minunata sa operă.
Să medităm, răbdători cititori, la toate aceste lucruri deoarece toate acestea fac parte din împărăția Tatălui care se află în ceruri –de Conștiință.
Îmi permit acum să vă las câteva fraze la care să reflectați:
„Frumusețea fără har este un cârlig fără momeală.”
Emerson
„Pământul întreg este mausoleul oamenilor iluștri.”
Pericle
„Cursa vieții este scurtă, cea a gloriei este veșnică.”
Cicero
„Gloria merge pe un drum atât de îngust încât doar un om poate merge în față.”
Shakespeare
„A muri este destinul comun al oamenilor, a muri cu glorie este privilegiul omului virtuos.”
Isocrate
HIC ET NUNC.
─„Aici și acum.”─
KWEN KHAN KHU
