Transcendența simțului văzului, Adriaen Collaert

Mult îndrăgiți prieteni și prietene,

Cu imensă plăcere vă trimit una dintre cele cinci gravuri pe care vi le trimit treptat și care au legătură cu cele cinci simțuri pe care le posedă mașina noastră organică.

Mai întâi de toate, trebuie să știm că simțurile umane nu sunt doar uși pentru a ne face să percepem formele materiale ale lumii fizice, ci constituie și un dar de la Mama noastră Divină pentru a putea observa, capta și simți opera Creatorului nostru. Știm deja cu toții că nu numai că avem aceste cinci simțuri, ci că am fost înzestrați și cu chakre, discuri sau roți magnetice pe care le posedăm în natura noastră spirituală sau metafizică.

Acum, așa cum am afirmat deja în rândurile anterioare, ne vom ocupa cu această ocazie doar de simțul văzului. Și pentru aceasta ne vom îndrepta spre artistul Maerten de Vos, de origine flamandă, care a trăit între 1532 și 1603 și spre colegul său Adriaen Collaert, desenator și gravor flamand, care a trăit între 1560 și 1618. Ambii au realizat o reprezentare alegorică complexă a celor cele cinci simțuri.

În acest caz referitor la:

TRASCENDENȚA SIMȚULUI VĂZULUI

"Văzul", Maerten de Vos și Adriaen Collaert
„Văzul”, Maerten de Vos și Adriaen Collaert

În primul rând, vom spune că simțurile umane sunt indicate în aceste gravuri având ca bază centrală o doamnă sau o femeie. De ce? Răspuns: Deoarece calitățile acestor simțuri sunt ca niște perle frumoase pe care Eternul Feminin a dorit să ni le dăruiască pentru a ne putea recrea în diferitele moduri în care ni se arată mediul creației.

Vedem, așadar, o doamnă care se privește în fața unei oglinzi și, reflectându-se în ea, își aranjează părul. Să nu uităm aici faptul că știința Alchimiei ne vorbește despre oglinda artei transmutării. Această oglindă ne permite să știm, în timp, care au fost schimbările noastre superioare prin munca asupra noastră înșine.

O acvilă, simbol al capacității de a ne înălța în înaltul cerurilor Spiritului, o însoțește la picioarele ei. Această pasăre este cunoscută pentru simțul său extrem de acut al văzului, care îi permite să-și vadă prada de la imense înălțimi.

De asemenea, vedem în fundalul acestei prețioase gravuri imaginea lui Adam și a Evei care sunt expulzați din paradisul pământesc, căzând adică în dizgrație pentru că au FORNICAT, ceea ce i-a făcut să piardă paradisul Conștiinței.

În spatele lui Adam și Eva putem vedea un măr, fruct care alegorizează biblic și kabalistic sexualitatea.

În fața cuplului apare un Adept care le reproșează acel act comis și, în mod curios, Adam își îndreaptă una dintre mâini spre Eva ca și cum ar vrea să o facă responsabilă pentru căderea angelică pentru că s-a lăsat sedusă de forțele luciferice. Toate acestea sunt descrise în pasajele biblice în acea frază care ne spune: „Puteți mânca din orice rod din grădina paradisului, dar din rodul pomului binelui și al răului [sexualitatea] să nu mâncați, căci dacă veți mânca veți muri…”.

Pe cealaltă parte a gravurii, în fundal, ni se arată Marele Kabir din Galileea săvârșind unul dintre miracolele sale prodigioase, cum a fost acela de a-i înapoia vederea unui orb. Acest act are două interpretări, întrucât acea minune se poate referi la faptul concret că i-a permis orbului să vadă din nou, adică să contemple creația; dar, gnostic vorbind, are și un aspect simbolic care ne vorbește despre puterea Cristosului intim, care este capabil să ne redea adevărata viziune asupra lumii materiale și să ne arate realitățile lumilor superioare ale Conștiinței. Aceasta ar fi adevărata viziune a Marii Realități.

Este bine să subliniem aici, în aceste rânduri, că pe măsură ce Egoul nostru animalic este dezintegrat de puterile lui Devi-Kundalini sau Stella Maris ─Doamna noastră Divină interioară─, atunci ne recuperăm adevăratul nivel al Ființei și aceasta va fi adevărata noastră imagine.

Pentru a încheia, vedem că în partea din spate a acestei gravuri putem aprecia o biserică, care se referă la Lăcașul Filosofal sau Lăcașul FIINȚEI noastre.

Această gravură are, în partea de jos, câteva fraze scrise în latină care exprimă următoarele:

Visu aquila excellit, solis radiantia spectatLumina, et illaesis fulgura fert oculisNos oculo mentis lumen speculemur Olympi: Luce Dei exorta vt diffugiant tenebrae.

Traducere: ‘Vulturul iese în evidență prin vedere, privește luminile radiante ale soarelui și reține sclipirile cu ochi nevătămați. Fie ca noi să privim cu ochiul minții ─clarviziunea─ lumina Olimpului: cu lumina lui Dumnezeu izvorâtă pentru ca tenebrele să dispară’.

Vă ofer acum câteva fraze care îndeamnă la reflecție:

„Întunericul este o închisoare, noaptea un fel de mantie aruncată peste sufletul nostru.”
Victor Hugo

„Cel care s-a născut în întuneric și a murit în întuneric nu a trăit nefericit.”
Horațiu

„Cel mai profund principiu al caracterului uman este dorința de a fi apreciat.”
William James

„Prefer să știu să apreciez ceea ce nu pot avea decât să am ceea ce nu sunt capabil să apreciez.”
Orison Sweet Marden

„Nu învățăm la școală, ci în viață.”
Seneca

LAUDATOR TEMPORIS ACTI.
─‘Apologetul timpului trecut.’─

KWEN KHAN KHU

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*