Mult iubiți colegi,
Permiteți-mi să vă trimit de la turnul meu de veghe câteva cuvinte despre…
…TRAGEDIA NEGLIJENȚEI NOASTRE PSIHICE ȘI FIZICE
Nimeni nu poate nega faptul că, făcând o comparație între uman și divin, ISIS reprezintă Eternul Feminin divin, așa cum OSIRIS este reprezentarea MASCULINĂ în panteonul Zeilor, acolo în limitele Olimpului. Ca omolog aici pe pământ, subiectul masculin devine –fără atributele sale divine– reprezentarea lui Osiris, iar, pe de altă parte, toate femeile devin, microcosmic vorbind, o reprezentare a sacrei Isis.
Acestea fiind spuse, fiecare subiect masculin trebuie să se străduiască în tranzitul său pământesc să devină un Bărbat adevărat ─în sensul gnostic profund─ și fiecare femeie trebuie, de asemenea, să se străduiască să dobândească atributele care sunt atribuite aspectului feminin al lui Dumnezeu. Așa funcționează binomul cer-pământ pe care divinul Theomegalogos a vrut să-l creeze pe scena creației.
Din nefericire, din cauza INCONȘTIENȚEI noastre, nici polul pozitiv ─pseudo-bărbatul zilelor noastre─ nici polul negativ ─femeia din tristele noastre zilele ale Kali-Yugăi─ nu simt în ei înșiși dorința de a se REVOLUȚIONA la nivel intim pentru a atinge înălțimile pe care Creatorul le-a rânduit pentru ca opera sa să fie o reflectare fidelă a lui însuși.
Este incontestabil faptul că trăim într-o lume marcată de tragedii și drame care au loc în fiecare zi în societățile noastre. Cu toate acestea, Gnoza ne-a fost dăruită tocmai pentru ca ochii noștri să fie deschiși în fața acestei panorame îngrozitoare, și nu numai ochii noștri fizici, ci și viziunea noastră spirituală.
De mii de ori V.M. Samael ne-a vorbit în conferințele sale despre faimosul FRIG LUNAR care ne înconjoară în toate sferele existenței noastre. Însă, grav a fost și va continua să fie faptul că, în ciuda tuturor dizertațiilor sale dialectice, nu am fost capabili să ne confruntăm cu situația noastră psihologică și fizică și permitem ca acea teribilă boală pe care o numim ENTROPIE să se incubeze în anatomia noastră animică și psihică. Din acest motiv, pe lângă faptul că nu ne-am obișnuit să practicăm cu tenacitate AUTOOBSERVAREA de noi înșine, am permis ca LENEA și INDIFERENȚA să-și fi stabilit templul în emoțiile și gândurile noastre, transformându-ne în cele din urmă în papagali care suntem capabili să petrecem ore întregi vorbind despre Gnosticism, dar când vine vorba de a converti acele cuvinte ale noastre în fapte reale, pur și simplu continuăm să rămânem aceiași.
Maestrul Samael a subliniat mereu în operele și omiliile sale necesitatea de a ne înconjura de forțe care să îndepărteze de noi acel FRIG LUNAR care ne înconjoară în mod constant și ne face nefericiți. Și în acest sens el ne sublinia necesitatea de a avea în casă flori, muzică plăcută ─ambientală sau a marilor maeștri ai acelei arte─ și, mai presus de toate, a insistat asupra nevoii urgente de a dezrădăcina din noi acea neglijență care ne împinge să vorbim cu fatuitate fără oprire, căzând astfel în pălăvrăgeala de natură ambiguă. Toate acestea ─ne spunea Venerabilul─ fac din noi ceva insipid, nesubstanțial și intranscendent.
Cu o ocazie, în casa Venerabilului Maestru Samael, am avut ocazia să-l ascult pe Patriarhul nostru insistându-i unei doamne cu privire la urgența de a nu se NEGLIJA până la punctul de a ajunge să semene cu o vrăjitoare. Acea doamnă nici nu își aranja părul, nici nu își îngrijea pielea, nici măcar nu avea un miros plăcut și, evident, printre alte stări egoice, aceasta nu îi permite să ajungă să aibă un soț. Și totuși, acea doamnă insista mereu că are nevoie de un soț, toate acestea devenind o IRONIE.
Continuându-și discursul, V.M. Samael spunea că nu înțelegea cum o femeie care conducea camere avansate venea să-și îndeplinească funcțiile în cadrul incintei fără să-și aranjeze măcar fața și îmbrăcămintea. „Parcă ar fi niște creaturi luate dintr-un cimitir și aduse la ceva atât de sacru cum sunt activitățile noastre”, așa vorbea Avatarul nostru în acele zile. Dar, ca întotdeauna, în ciuda tuturor lucrurilor, multe colege au continuat să fie creaturi spectrale oriunde s-ar fi dus. Enigme, enigme, enigme…!!!
În niciun caz, dragi cititori, instituția noastră, Gnoza, nu s-ar putea compara vreodată cu mișcarea hippy care a apărut în anii șaizeci. Acea mișcare a fost rezultatul greșitei polarizări a mulțimilor cu unda dionisiacă. Din acest motiv, acești oameni propovăduiau neglijența în hainele lor, multe femei chiar mergeau dezbrăcate la acele festivaluri, multe au rămas însărcinate fără să știe vreodată cine a fost tatăl copilului sau copiilor lor, deoarece se culcau cu toți homunculii raționali care participau la respectivele festivaluri. Acest lucru a fost deja explicat foarte bine de către Gurul nostru într-un capitol al uneia dintre operele sale. Acel capitol se numește „UNDA DIONISIACĂ”. La acele adunări hippy, femeile purtau părul complet neglijat, fețele le erau veștejite și, pentru a înrăutăți lucrurile, ei și ele se cufundau în consumul de droguri –LSD și altele– iar bărbații au început să-și lase părul să crească până deveneau OAMENI AI CAVERNELOR. Marijuana a început să se răspândească pe toate latitudinile, pe măsură ce mulțimile au început să imite ACEL NOU VAL care a fost cireașa de pe tort a degenerării speciei umane.
Faimoasa REVOLUȚIE A CONȘTIINȚEI NOASTRE implică și faptul de a ne prezenta, oriunde am merge, într-un mod demn, decent, politicos, având grijă la cuvintele noastre, la emoțiile noastre, la acțiunile noastre și, evident, la gândurile noastre. Nu vorbim aici despre a deveni prefăcuți sau roboți, nu. Vorbim despre a deveni conștienți de relațiile noastre cu corpul nostru fizic, cu prieteniile noastre și cu propria noastră psihologie.
Idiosincrazia gnosticului sau a gnosticei ar trebui să fie întotdeauna cea a unei persoane care fuge de gândurile sale negative, de cântecele sale psihologice egoice, de EGOISMUL său bolnăvicios dorind să fie mereu CENTRU DE ATENȚIE AL TUTUROR CEILALȚI. Este foarte neplăcut să avem în fața noastră mereu, mereu, mereu o persoană care trăiește doar plângându-se de viață și, culmea, criticându-i mereu pe toți colegii săi, numindu-i oameni adormiți, înșelători, ipocriți etc., etc., etc.
Toate aceste manii și tulburări fac parte din psihologia noastră ieftină, iar aceste lucruri ne închid porțile templelor din lumile interne și creează în jurul nostru o atmosferă care îi respinge pe semenii noștri. În acest fel nu vom avea niciodată prieteni adevărați, colegi adevărați, prietenii adevărate care să ne ajute în lumea noastră tridimensională. De ce? Pur și simplu pentru că nimănui nu-i place să fie în preajma celor care își cântă mereu cântecul psihologic peste tot.
Este timpul să abandonăm mizeria noastră, stimați cititori. Este timpul să ne îndrăgostim de frumusețea naturii, să avem grijă de căminele noastre și să nu le transformăm într-o casă a necazurilor perpetue. Este timpul să învățăm să ne iubim semenii și, de asemenea, să știm să le ascultăm opiniile despre viața din lumea noastră și despre natura spirituală.
Să reflectăm, prieteni și prietene, asupra acestor lucruri care, deși pot părea lipsite de importanță, au importanță și MULTĂ, MULTĂ, MULTĂ……!!!!
BINECUVÂNTĂRILE ETERNULUI SĂ FIE CU VOI TOȚI ȘI TOATE PENTRU CA, ÎNCETUL CU ÎNCETUL, SĂ NE APROPIEM TOT MAI MULT DE ÎMPĂRĂȚIA LUI SACRĂ!
KWEN KHAN KHU
