Pia Desideria, Sufletul, legat de jug, mișcând o piatră de moară

Mult iubiți prieteni și prietene,

Iau penița pentru a mă adresa vouă și pentru a vă vorbi, cu această ocazie, despre două gravuri ─similare─ care provin din cartea Pia Desideria. Ambele sunt despre…

…SUFLETUL, LEGAT DE UN JUG, MIȘCÂND O PIATRĂ DE MOARĂ

Această tematică a sufletului legat de un jug este într-adevăr foarte veche și face parte chiar din pedeapsa la care sunt supuse sufletele în timp ce sunt legate de ROATA FATALITĂȚILOR sau SAMSARA, proprie teogoniilor tibetană și hindusă. Cu certitudine, chiar și în Sfintele Scripturi creștine este menționat cazul eroului SAMSON, care, lăsându-se sedus de DALILA, și-a pierdut forțele psihice și fizice, ajungând inclusiv să-și piardă viziunea spirituală care îl făcea invincibil în fața primejdiilor existenţei umane. Este foarte important de subliniat că, în aceste cazuri, piatra care se rotește pe un ax a simbolizat întotdeauna, din punct de vedere ezoteric, sexualitatea și greutatea destinului.

În gravura de față, sufletul este legat cu niște frânghii, la rândul lor prinse de niște lanțuri, care nu-i permit să scape de martiriul său, în timp ce un individ angelic își îndeplinește sarcina de a-l biciui din cauza diverselor datorii pe care sufletul menționat le-a acumulat în existenţa sa. Așa acționează Legea Karmei și Arhonții ei, dragi cititori: urmărindu-ne aici, acolo și pretutindeni pentru a colecta de la noi zeciuielile acumulate pentru faptele noastre rele comise atât în ​​existențe anterioare, cât și în cea actuală.

Această ilustrație este însoțită de o frază în latină care sună după cum urmează:

«Vide humilitatem meam et laborem meum et dimitte universa delicta mea. Psal. 24:18».

Traducere: ‘Privește-mi mizeria și suferința și nu te gândi la toate crimele sau păcatele mele.’Exclamația de mai sus este o rugăminte constantă a sufletului către Arhonții Destinului cerându-le milă și ajutor.

Pia Desideria, Sufletul, legat de jug, mișcând o piatră de moară

În varianta în engleză, gravura este mai elaborată, să vedem:

Privește la necazurile și la mizeria mea și iartă-mi toate păcatele. Psalmii 25:17

În acest caz, răbdători cititori, gravura ne arată un întreg mecanism care este pus în mișcare tocmai pentru a pedepsi sufletele.

Atât în ​​prima gravură, cât și în a doua, sufletul pedepsit este legat la ochi, ca avertisment cu privire la starea de Conștiință adormită în care se află, ceea ce îl duce la repetarea neîncetată a propriilor greșeli. Orbirea noastră, stimați cititori, nu ne permite să vedem profunzimea erorilor noastre și acest lucru ne face viața mai potrivnică.

Gravura este însoțită de o frază în limba engleză care ne spune:

«Look upon my adversity and miseri, and forgive me all my sin. Psal. 25:17».

Traducere: ‘Privește la necazurile și la mizeria mea și iartă-mi toate păcatele. Psalmii 25:17’.

Traducerea comentariului general asupra imaginii:

‘Roata grea și neobosită se învârte în jurul meu și îmi dau seama că sarcina mea nesfârșită încă începe: în acest cerc, legat de o stranie magie, sunt încă în mișcare, dar nu câștig teren’.

Toate acestea ne spun că, în mod cert, karmele noastre nu par să se termine și că, deși dorim să ieșim din această capcană, nu reușim să câștigăm teren pentru eliberarea noastră. Din punct de vedere gnostic, știm cu toții că singura modalitate de a ne abandona karmele noastre este prin aplicarea celor trei factori ai Revoluției Conștiinței și ÎNCERCÂND SĂ TRĂIM SUFERINȚE VOLUNTARE ȘI SACRIFICII CONȘTIENTE……..

Urmează apoi un alt text care ne spune:

‘Cu toate acestea, de lanțurile mele nu sunt atât de obosit, ci încă îmi pun altele. Căci păcatul are întotdeauna acest blestem însoțitor, pentru a sprijini prima nelegiuire cu una mai rea. Și deși am văzut ciuma amenințătoare de departe, tot pericolul nu mi-a putut descuraja voința. Astfel, viciul și virtutea îmi împart sufletul, ca o corabie hărțuită între vânt și maree. Plăcerea, ticăloșia viciului, aici mă ademenește. Acolo, durerea, urmașa lui, mă atrage din nou; totuși, plăcerea vine învingătoare de pe câmp și-mi face sufletul să aducă omagiu viciului. Durerea face cu viciul o plimbare triumfală, așezată, ca o sclavă, lângă marele cuceritor’.

‘Astfel, viciul și virtutea stăpânesc pe rând, în timp ce eu, cu nesfârșită trudă, mă supun amândurora și pentru a-mi spori durerile, de parcă ar fi prea mici, mâna ta grea vine în spatele tuturor [mâna karmei] și, cu lovituri puternice și pătrunzătoare, corectează acel păcat, care în el însuși fusese mai mult decât pedepsit. Oh! Cercetează-mi cu milă durerea și folosește metode mai blânde de alinare!’…..

Aceasta este teribila dilemă în care se mișcă Esența noastră, dragi prieteni și prietene, și totul din cauza lipsei noastre de hotărâre.

Oremus…..

KWEN KHAN KHU

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*