Dragi cititori,
Îmi face o enormă plăcere să vă trimit în acest mesaj câteva considerații doctrinare relaționate cu:
STRATEGIILE AVATARULUI NOSTRU PENTRU A NE AJUTA PE DRUMUL SECRET
În primul rând trebuie să vă subliniez tuturor că, fără nicio îndoială, Drumul Ermetic este absolut bine explicat în monumentala operă scrisă de Patriarhul nostru și care are drept titlu CEI TREI MUNȚI, acest lucru trebuie să rămână foarte clar.
Însă, ilustrule cititor, un lucru este drumul și regulile lui sacre și alt lucru este capacitatea pe care o poate avea UN AVATARA pentru a accelera sau încetini drumul în cazul în care vrea să ajute un discipol fidel…
Făcând un exercițiu de memorie, a venit în psihicul meu un dialog pe care binecuvântatul Guru l-a avut cu cel care scrie aceste rânduri. În acesta începeam să tratăm procesele care integrează cărarea pietroasă și, mai ales, intrarea în numitul deșert al înțelepților, care implică, așa cum se știe, primele nouă Munciale lui Hercule, eroul solar grec.
Ceea ce consider interesant pentru noi toți este în legătură cu următorul dialog pe care l-am avut cu preaînaltul Bodhisattva al Logosului marțian, să vedem:
Discipol: ─Maestre, această chestiune a deșertului înțelepților ca parte a călătoriei ezoterice pe care trebuie să o parcurgem, mie mi se pare că nu este un lucru ușor, nu-i așa?
Maestru: ─Frate, într-adevăr trebuie să-ți spun că acel deșert este foarte dur, înspăimântător și puțini pot ajunge să-l parcurgă, înțelegi?
Discipol: ─Maestre, dacă deja este dificil să ridici cei cinci Șerpi de Foc și cei cinci Șerpi de Lumină, atunci acel deșert trebuie să implice foarte multe suferințe morale, presupun, și mai ales dacă în acel proces trebuie să coborâm în infradimensiunile relaționate cu planetele sistemului nostru solar. Aceasta trebuie să implice multe surprize și deloc agreabile…
Maestru: ─Așa este, frate, așa este!
Discipol: ─Însă, Maestre, pe deasupra, vremurile sfârșitului vin peste noi și, în mod sincer, dumneavoastră credeți că mulți colegi vor avea timp să ajungă să realizeze acele munci în respectivul deșert?
Maestru: ─Frate, aceasta este ceea ce încerc să rezolv și pentru aceasta mi-a venit în minte un plan, vezi: caut o modalitate de a accelera respectivele procese la unii colegi, astfel încât, fără să trebuiască să fie pe punctul de a intra în deșertul înțelepților, să reușească să depășească încercările care îl constituie, chiar dacă pur și simplu își ridică Șerpii de Foc sau încep să-și ridice Șerpii de Lumină.
Discipol: ─Maestre, și acest lucru este posibil?
Maestru: ─Dacă fac negocieri cu privire la aceasta cu Marea Lege ar fi posibil. În acest mod, colegi care ar putea depăși acele încercări ale deșertului înțelepților fără să fie în acesta, când vor ajunge mai târziu în respectivul deșert ar avea deja depășite multe din procesele acelei părți dure a Drumului Secret, înțelegi?
Discipol: ─Înțeleg, Maestre, UUUUFFF!, aceasta ar fi formidabil dar fără îndoială de asemenea teribil, întrucât suferințele deșertului înțelepților sunt, după cum chiar dumneavoastră le definiți, de nedescris…
Maestru: ─Așa este, frate, așa este, dar ar fi de mare ajutor, nu crezi?
Discipol: ─Fără îndoială, Maestre, fără nici cea mai mică îndoială. Problema aici ar fi să fii capabil să suporți asemenea dureri…
Maestru: ─Cu siguranță, cu siguranță…
După ce am încheiat acel dialog pe care tocmai l-am transcris trebuie să vă spun că am rămas foarte gânditor și am intrat în reflecții profunde. Și mi-am spus în sinea mea: „Până unde este capabil să ajungă Avatarul nostru în dorința sa de a ne ajuta, Dumnezeule?”.
După ce s-a dezîncarnat Maestrul și ghidul nostru, după câțiva ani, am avut un dialog cu un coleg instructor pe care îl apreciez mult. Ca parte a acelui dialog, acel prieten a ajuns să-mi comenteze o experiență onirică în care îmi explica următoarele, îmi spunea:
─Uite ce lucru ciudat mi s-a întâmplat de curând… M-am văzut intrând într-un deșert ENORM. Acesta se întindea dincolo de limita vederii mele. Totul era doar nisip și vânt care sufla și mă simțeam înspăimântător de singur, foarte singur, teribil de singur…
Acel bărbat continua spunându-mi:
─Nu cred că este vorba despre faimosul deșert al înțelepților despre care vorbește Maestrul Samael, atunci tu ce crezi că înseamnă această experiență?
Răspunsul meu pentru acel coleg a fost următorul:
─Știi ceva? În urmă cu mult timp am avut un dialog cu Maestrul Samael în care Avatarul îmi spunea că voia să încerce să negocieze cu Marea Lege superioară avansarea proceselor relaționate cu deșertul înțelepților la acei discipoli care el considera că erau pregătiți pentru a îndura acele încercări, mă înțelegi?
Acel prieten mi-a răspuns:
─Da, da, te înțeleg… Dar aceasta este teribil și dacă acesta este cazul meu atunci sper ca Tatăl să vrea să mă ajute, deoarece chiar acum nu aș putea să te asigur că l-aș suporta…
Acea experiență pe care o avusese la nivel intern acel coleg a venit să-mi confirme cuvântul Avatarului nostru când, cu ani în urmă, în acel dialog enigmatic, el îmi mărturisise scopul de a accelera procesele inițiatice la unii colegi și colege care el considera că le-ar putea suporta.
Au trecut anii și încă îmi răsună în auz acele înțelepte cuvinte ale Avatarului nostru V.M. Samael Aun Weor, referitoare la acea strategie pe care el voia să o folosească cu scopul de a ne da un impuls nouă tuturor, dacă cu adevărat năzuim cu toate forțele sufletului nostru să ne eliberăm de Roata Samsarei…
Să medităm, stimate cititor, la aceste lucruri, deoarece sunt cele care cu adevărat pot să ne ajute să ne salvăm sufletul și să ne integrăm cu Spiritul nostru divin.
Las acum, pentru voi toți, câteva fraze relaționate cu aceste mistere:
„Gloria lui Dumnezeu constă în a-și ascunde secretele și cea a omului în a le descoperi.”
Solomon
„Gândirea e un mister, vorbirea e un mister, omul un abis.”
Balmes
„Misterul ne împresoară și tocmai ceea ce vedem și facem în fiecare zi este ceea ce ascunde cea mai mare parte a misterelor.”
Amiel
„Entuziasmul este sarea Sufletului.”
Sfântul Augustin
„Dacă niciodată nu ai avut un mare succes, nu știi cât valorezi: succesul este piatra de încercare a caracterelor.”
Amado Nervo
Oremus…..
KWEN KHAN KHU
