A combina în mod corect stările interioare cu întâmplările exterioare înseamnă a ști să trăiești inteligent…
Orice eveniment trăit în mod inteligent necesită starea sa interioară corespunzătoare, specifică…
Însă, din nefericire, când oamenii își revizuiesc viața, cred că aceasta, în ea însăși, este constituită exclusiv din evenimente exterioare…
Bieții oameni! Se gândesc că dacă o anumită întâmplare nu s‑ar fi produs, viața lor ar fi fost mai bună…
Presupun că soarta le‑a fost potrivnică și că au pierdut ocazia de a fi fericiți…
Deplâng ceea ce au pierdut, plâng după ceea ce au disprețuit, se vaietă amintindu‑și de vechile obstacole și calamități…
Oamenii nu vor să‑și dea seama că a vegeta nu înseamnă a trăi și că aptitudinea de a exista în mod conștient depinde exclusiv de calitatea stărilor interioare ale sufletului…
Desigur, nu are importanță cât de frumoase sunt întâmplările exterioare ale vieții, dacă, în acele momente, nu ne găsim în starea interioară potrivită, cele mai bune evenimente ne pot părea monotone, obositoare sau, pur și simplu, plictisitoare…
Cineva așteaptă cu nerăbdare festivitatea nunții, este un eveniment, dar s‑ar putea întâmpla ca, în momentul precis al evenimentului, să fie atât de preocupat încât, de fapt, să nu simtă nicio plăcere pentru acesta și totul să devină rece și arid ca un protocol…
Experiența ne‑a arătat că nu toate persoanele care asistă la un banchet sau la o petrecere se bucură cu adevărat…
Nu lipsește nicicând un plictisit la cea mai bună dintre festivitățile publice și piesele cele mai încântătoare îi bucură pe unii și‑i fac să plângă pe alții…
Sunt foarte rare persoanele care știu să combine în mod conștient evenimentul extern cu starea internă potrivită…
Este lamentabil că oamenii nu știu să trăiască în mod conștient: plâng când trebuie să râdă și râd când trebuie să plângă…
Controlul este diferit: înțeleptul poate fi vesel, dar niciodată plin de frenezie nebunească; trist, dar niciodată disperat și abătut; senin în mijlocul violenței; abstinent în orgii; cast în mijlocul desfrâului etc…
Persoanele melancolice și pesimiste cred ceea ce este mai rău despre viață și, în mod sincer, nu doresc să trăiască…
Zilnic vedem oameni care nu numai că sunt nefericiți, ci în plus –și ceea ce este mai rău– amărăsc și viața celorlalți…
Astfel de oameni nu s‑ar schimba nici dacă ar trăi zilnic din sărbătoare în sărbătoare; poartă boala psihologică în interiorul lor… Aceste persoane au stări intime complet perverse…
Totuși, acei indivizi se autocalifică drept corecți, sfinți, virtuoși, nobili, serviabili, martiri etc., etc., etc…
Sunt oameni care se autoconsideră în mod excesiv; persoane care se iubesc mult pe ele însele…
Indivizi care‑și plâng mult de milă și care caută mereu soluții de evadare pentru a se eschiva de propriile lor responsabilități…
Astfel de persoane sunt obișnuite cu emoțiile inferioare și este clar că, din acest motiv, creează zilnic elemente psihice infraumane.
Evenimentele nefericite, întoarcerea norocului, mizeria, datoriile, problemele etc., sunt în exclusivitate ale acelor persoane care nu știu să trăiască…
Oricine își poate forma o bogată cultură intelectuală, însă sunt puține persoanele care au învățat să trăiască în mod corect…
Când cineva vrea să separe evenimentele exterioare de stările interioare ale Conștiinței, demonstrează concret incapacitatea sa de a trăi în mod demn.
Cei care învață să combine în mod conștient evenimente exterioare și stări interioare merg pe drumul succesului…
Psihologie revoluționară, Capitolul VII, „Starea interioară”
Samael Aun Weor
