San Jerónimo, Leonardo da Vinci

Mult stimați prieteni/prietene

Permiteți-mi să aprofundez azi în câteva explicații relaționate cu opera lui Leonardo da Vinci intitulată:

SFÂNTUL IERONIM

Este interesant să știm că această operă, după părerea unora, îl reprezintă și pe Sfântul Gherasim și nu doar pe Sfântul Ieronim. De aceea, vreau să vă trimit câteva comentarii ale unor specialiști intelectualoizi cu privire la Sfântul Gherasim.

„Potrivit istorisirilor, într-o zi când călugărul se plimba pe malurile Iordanului s-a apropiat de el un leu rănit. Gherasim i-a examinat laba și i-a scos un spin ascuțit. Leul a rămas de atunci alături de el și s-a transformat într-un animal blând. Călugării i-au dat în grijă lui Gherasim un măgar care era la mănăstire și cu care aduceau apa. Într-o zi niște negustori arabi au furat animalul iar Gherasim l-a acuzat pe leu că l-ar fi mâncat, drept pentru care l-a pus pe el să înceapă să meargă după apă. După un timp, negustorii s-au întors iar leul a recuperat măgarul. Gherasim și-a recunoscut greșeala și i-a dat numele de Iordan.”

Cert este, dragi cititori, că este vorba despre Sfântul Ieronim. În această operă, potrivit unor istorici, penitentul are în mâna sa dreaptă o piatră pentru a se pedepsi. Potrivit lor semnul loviturii sau auto-pedepsei se poate vedea pe pieptul său. Însă, piatra pe care o are Sfântul Ieronim face referire la „piatra de poticnire” sau „piatra de scandal” despre care ne vorbea mereu Pavel din Tars.

Peisajul din jurul scenei este foarte auster și stâncos. Privirea sa de căință este îndreptată spre o biserică, potrivit schiței.

Forma de piatră care se află sub mâna sa întinsă atrage atenția, deoarece pare de asemenea cupola unei biserici, însă totodată se poate asocia cu un atanor alchimic. Evident că Sfântul Ieronim, căit, știa foarte bine că rasa umană atentase împotriva bisericii iubirii, aceasta este motivul privirii sale.

Pe de altă parte, aproape de el vedem un leu, al cărui corp și coadă par să reprezinte litera S, vie aluzie la Focul Sacru, focul care ne mântuiește. Rana din pieptul Sfântului Ieronim reprezintă enorma durere morală pe care ajungem să o simțim atunci când știm că am atentat împotriva Spiritului Sfânt, Sfânta Conciliere.

Să se observe coada leului reprezentând litera S împreună cu corpul acestuia.

Detaliu cu chipul sfântului și schița bisericii

Adăugăm aceste cuvinte ale Maestrului Samael pe care, tocmai, le-am găsit în cartea Cele șapte cuvinte, pagina 25:

„Biblia luterană se bazează pe lucrările Sfântului Ieronim, care sunt intenționat defectuoase, căci Sfântul Ieronim, în conformitate cu ordinele pe care le-a primit de la Papa Damas, a trebuit să conducă lucrurile în acord cu interesele catolicismului roman. Sfântul Ieronim a fost adevăratul autor al Vulgatei latine.”

Fie cu voi toți binecuvântările lui Parabrahma pentru toată eternitatea.

Vă adaug câteva fraze pentru reflecția voastră:

„Conștiința omului drept râde de înșelăciunile faimei.”
Ovidiu

„Armonia se obține prin virtute.”
Platon

„Iubirea purifică spiritul și alimentează fantezia; iubirea pură, iubirea sfântă, iubirea fără interese rele și fără intenții josnice, este aspirația cea mai elevată a Spiritului, strofa nemuritoare pe care o cântă în cor toate ființele creației, de la atomul care se rotește la contactul luminii și căldurii până la admirabila mașinărie care întărește aștrii în elipsele lor gigantice, în cercurile pe care le trasează veșnic pe albastrul imenselor ceruri.”
Rubén Darío

„Iubirea este cel mai benign și cel mai bun moralism.”
Bacon

„Iubirea se aseamănă cu un arbore: se înclină prin propria-i greutate, este adânc înrădăcinată în toată Ființa noastră și uneori continuă să reînverzească în ruinele unei inimi.”
Victor Hugo

SIC TRANSIT GLORIA MUNDI.
„Astfel trece gloria acestei lumi.”─
KWEN KHAN KHU

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*