Ceea cel face frumos și adorabil pe orice copil nounăscut este Esența sa; aceasta constituie în ea însăși adevărata lui realitate… Creșterea normală a Esenței în orice ființă este, cu siguranță, foarte mică, incipientă…
Corpul uman crește și se dezvoltă în acord cu legile biologice ale speciei; cu toate acestea, asemenea posibilități se dovedesc a fi, prin ele însele, foarte limitate pentru Esență…
Incontestabil, Esența poate crește prin ea însăși, fără ajutor, doar întro foarte mică măsură…
Vorbind sincer și fără ocolișuri, vom spune că dezvoltarea spontană și naturală a Esenței este posibilă numai pe durata primilor trei, patru și cinci ani, adică, în prima etapă a vieții…
Lumea crede că dezvoltarea și creșterea Esenței se realizează întotdeauna în mod continuu, în acord cu mecanica evoluției, însă Gnosticismul Universal arată în mod clar că aceasta nu se întâmplă astfel…
Pentru ca Esența să crească mai mult, trebuie să se întâmple ceva foarte special, trebuie să se realizeze ceva nou…
Vreau să mă refer, în mod accentuat, la munca asupra sinelui însuși. Dezvoltarea Esenței este posibilă numai pe bază de munci conștiente și suferințe voluntare…
Este necesar să înțelegem că aceste munci nu se referă la chestiuni de profesie, bănci, tâmplărie, zidărie, reparare de căi ferate sau probleme de birou…
Această muncă este pentru orice persoană care șia dezvoltat personalitatea; este vorba despre ceva psihologic…
Noi toți știm că avem în interiorul nostru înșine ceea ce se numește Ego, Eu, Eu Însumi, Sine Însuși…
Din nefericire, Esența se află îmbuteliată, scufundată în Ego și acest lucru este lamentabil.
A dizolva Eul psihologic, a dezintegra elementele sale nedorite, este urgent, presant, de neamânat… Acesta este sensul muncii asupra sinelui însuși.
Niciodată nu am putea elibera Esența fără a dezintegra în prealabil Eul psihologic…
În Esență se află Religia, Buddha, Înțelepciunea, particulele de durere ale Tatălui nostru care se află în Ceruri și toate datele de care avem nevoie pentru AUTOREALIZAREA INTIMĂ A FIINȚEI.
Nimeni nu ar putea anihila Eul psihologic fără a elimina în prealabil elementele inumane pe care le purtăm în interior…
Trebuie să reducem la cenușă cruzimea monstruoasă a acestor vremuri; invidia care, din nefericire, a ajuns să se transforme în resortul secret al acțiunii; lăcomia insuportabilă care a făcut viața atât de amară; dezgustătoarea bârfă; calomnia care produce atâtea tragedii; bețiile, mizerabilul desfrâu care miroase atât de urât etc., etc., etc…
Pe măsură ce toate aceste abominații sunt reduse la praf cosmic, Esența, pe lângă faptul că se va emancipa, va crește și se va dezvolta în mod armonios…
Indiscutabil, când Eul psihologic a murit, Esența strălucește în noi…
Esența liberă ne conferă frumusețe intimă; din această frumusețe emană fericirea deplină și adevărata iubire…
Esența posedă multiple simțuri de perfecțiune și extraordinare puteri naturale…
Când „murim în noi înșine”, când dizolvăm Eul psihologic, ne bucurăm de prețioasele simțuri și puteri ale Esenței…
Psihologie revoluționară, Capitolul IV, „Esența”
Samael Aun Weor
