Este urgent să se înţeleagă profund şi în toate planurile minţii, ceea ce este cu adevărat moartea în ea însăşi; doar astfel este posibil să se înţeleagă cu adevărat, în mod integral, ce este nemurirea.
A vedea corpul uman al unei fiinţe iubite pus într-un sicriu nu înseamnă să fi înţeles misterul morţii.
Adevărul este necunoscutul moment de moment. Adevărul asupra morţii nu poate să fie o excepţie.
Eul doreşte întotdeauna, cum este aproape normal, o asigurare de moarte, o garanţie suplimentară, vreo autoritate care să se însărcineze să ne asigure o bună poziţie şi orice tip de nemurire, dincolo de mormântul înspăimântător.
„Eul însumi” nu are chef să moară. Eul vrea să continue. Eul simte multă frică de moarte.
Adevărul nu este o chestiune de a crede sau de a te îndoi. Adevărul nu are nimic de-a face cu credinţa sau cu scepticismul. Adevărul nu este o chestiune de idei, teorii, opinii, concepte, idei preconcepute, presupuneri, prejudecăţi, afirmaţii, negocieri etc. Adevărul despre misterul morţii nu este o excepţie.
Adevărul despre misterul morţii poate fi cunoscut doar prin intermediul experienţei directe.
Este imposibil să comunici experienţa reală a morţii celui care nu o cunoaşte.
Orice poet poate să scrie cărţi frumoase despre iubire, însă este imposibil să transmită adevărul despre iubire unor persoane care nu au experimentat-o niciodată. Tot aşa spunem că este imposibil să comunici adevărul despre moarte unor persoane care nu au trăit-o.
Cine doreşte să cunoască adevărul despre moarte, trebuie să cerceteze, să experimenteze prin sine însuşi, să caute cum se cuvine; doar aşa putem să descoperim profunda semnificaţie a morţii.
Observaţia şi experienţa multor ani ne-au permis să înţelegem că pe oameni nu-i interesează să priceapă în mod real profunda semnificaţie a morţii; pe oameni, singurul lucru care îi interesează este să continue dincolo şi asta este tot.
Multe persoane doresc să continue prin intermediul bunurilor materiale, al prestigiului, al familiei, al credinţelor, al ideilor, al copiilor etc., iar atunci când înţeleg că orice tip de continuare psihologică este zadarnică, trecătoare, efemeră, instabilă, atunci, simţindu-se fără garanţii, nesiguri, se sperie, se îngrozesc, se umplu de infinită teroare.
Bieţii oameni nu vor să înţeleagă, nu doresc să priceapă că tot ceea ce continuă se desfășoară în timp.
Nu vor să priceapă bieţii oameni că tot ceea ce continuă decade în timp.
Nu vor să priceapă bieţii oameni că tot ceea ce continuă devine mecanic, de rutină, plictisitor.
Este urgent, este necesar, este indispensabil să devenim pe deplin conştienţi de profunda semnificaţie a morţii; doar aşa dispare teama de a înceta să mai existăm.
Observând atent umanitatea, putem verifica faptul că mintea se găseşte întotdeauna îmbuteliată în cunoscut şi doreşte ca acesta care este cunoscutul, să continue dincolo de mormânt.
Mintea îmbuteliată în cunoscut nu va putea experimenta niciodată necunoscutul, Realul, Adevărul.
Doar spărgând sticla timpului, prin intermediul meditaţiei corecte, putem să experimentăm Eternul, Atemporalul, Realul.
Aceia care doresc să continue se tem de moarte, iar credinţele lor şi teoriile le servesc de narcotic.
Moartea în ea însăşi nu are nimic înspăimântător, este ceva foarte frumos, sublim, inefabil; însă mintea, îmbuteliată în cunoscut, se mişcă doar în cercul vicios care merge de la credulitate la scepticism.
Când realmente devenim pe deplin conştienţi de adânca şi profunda semnificaţie a morţii, descoperim atunci prin noi înşine, prin intermediul experienţei directe, că viaţa şi moartea constituie un tot integral, unitar.
Moartea este depozitul vieţii. Cărarea vieţii este formată din urmele copitelor calului morţii.
Viaţa este energie determinată şi determinantă. De la naştere până la moarte curg în interiorul organismului uman diferite tipuri de energie.
Unicul tip de energie căruia organismul uman nu-i poate rezista, este raza morţii. Această rază are un voltaj electric mult prea înalt. Organismul uman nu poate rezista la un astfel de voltaj.
Aşa cum un fulger poate despica un arbore, tot astfel, raza morţii, la trecerea sa prin organismul uman, îl distruge inevitabil.
Raza morţii conectează fenomenul morţii cu fenomenul naşterii.
Raza morţii generează tensiuni electrice foarte intime şi o anumită notă cheie, care are puterea decisivă de a combina genele în interiorul oului fecundat.
Raza morţii reduce organismul uman la elementele sale fundamentale.
Egoul, Eul energetic continuă din nefericire în descendenţii noştri.
Ceea ce este adevărul despre moarte, ceea ce este intervalul dintre moarte şi concepţie, este ceva ce nu aparţine timpului şi se poate experimenta doar prin intermediul ştiinţei meditaţiei.
Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să îi înveţe pe elevii şi elevele lor, drumul care conduce la experimentarea Realului, a Adevărului.
Samael Aun Weor, Capitolul 29, „Moartea”, Educație fundamentală
