Mult iubiți prieteni și prietene,
Mă apropii de voi pentru a vă trimite această gravură intitulată…
…EPIMETEU DESCHIZÂND CUTIA PANDOREI
Această operă artistică îi aparține lui Giulio Bonasone, un pictor italian care a activat între 1531 și 1576. Acest pictor a locuit la Roma și la Bologna ─Italia.
În primul rând, dragi prieteni/e, permiteți-mi să fac o scurtă trecere în revistă istorico-mitologică referitoare la această gravură.
O variantă a mitului spune următoarele:
„Epimeteu a fost unul dintre titanii mitologiei grecești. În greacă, numele său înseamnă ‘gând care vine prea târziu’, sau ‘cel care gândește după ce a făcut ceva’, spre deosebire de Prometeu, ‘cel care gândește înainte de a acționa’.
După ce olimpienii au creat animalele și oamenii, Zeus i-a însărcinat pe Prometeu și Epimeteu să distribuie darurile cerești noilor ființe. Asumându-și întreaga sarcină, Epimeteu a irosit darurile pe animale fără a lăsa nimic pentru oameni, rămânând astfel neajutorați în lupta pentru viață. Situația a fost salvată de Prometeu, care a furat pentru oameni focul de la Hefaistos și inteligența de la Atena.
Înfuriat de îndrăzneala lui Prometeu, Zeus l-a folosit pentru a se răzbuna pe Epimeteu, care, sedus de Pandora, femeia modelată de Hefaistos și respinsă de Prometeu, a comis imprudența de a deschide cutia pe care a primit-o ca dar de nuntă de la Zei, răspândind astfel în lume toate sentimentele și viciile umane”.
Așa cum bine spunea Mircea Eliade în una dintre lucrările sale: „Mitologia este adevărata istorie, pentru că în spatele ei se află realitățile autentice, dar exprimate într-un mod enigmatic”. Această gravură este unul dintre exemplele despre care vorbește autorul român.
Marele Zeus al mitologiei grecești este echivalentul pentru noi, iubitorii Gnozei, al celui pe care îl numim Theomegalogos. Fără îndoială că El este cel care deschide și închide creația. Sau, cu alte cuvinte, Theomegalogosul este cel care deschide sau închide o Maha-Manvantara. Când se comentează despre această gravură că Epimeteu a dat toate darurile pe care sfântul Theomegalogos a vrut să le împartă între animale și ființele umane și că, din neatenție, Epimeteu a dat aceste daruri doar animalelor, lăsând ființele umane lipsite de apărare în fața vieții, se face aluzie la erorile pe care le-au comis Cosmocratorii în zorii creației.
Pentru că divinul Theomegalogos a intrat în incertitudini, Prometeu a furat focul de la Hefaistos ─sau Vulcan─ și inteligența de la zeița Atena, dorind să salveze omenirea. Însă, în fața acestei situații sau îndrăzneli a lui Prometeu, Zeus, atunci, îi cere din nou lui Epimeteu să intervină pentru a repara greșeala făcută anterior. Acesta din urmă se unește cu Pandora ─o femeie care fusese făurită de Vulcan.
Și, din moment ce Zeii îi dăduseră lui Epimeteu ca dar de nuntă o cutie plină de virtuți și vicii, Epimeteu comite greșeala de a deschide respectiva cutie ─prezentată aici ca o amforă─, și din acest motiv vedem răsărind din amfora menționată o serie de virtuți. De ce vedem doar virtuți? Răspuns: pentru că la începutul Maha-Manvantarei, umanitatea se bucură de atributele sacre pe care le conțin virtuțile. Mai târziu, când are loc căderea angelică, atunci se instaurează în sufletul ființelor umane dualismul dintre bine și rău, dintre virtuți și vicii.
Știm cu toții că Prometeu, din punct de vedere mitologic, reprezintă Luciferul nostru interior. De aceea el este cel care fură focul de la Vulcan și inteligența de la zeița Atena. Cu aceste două ingrediente evident că neamul omenesc s-ar putea autorealiza. Însă, Gnoza ne spune că Arhonții nu vor ca umanitatea să fie liberă și, prin urmare, preferă ca masele umane să rămână prinse în Samsara sau roata fatalităților a hindușilor.
De asemenea, trebuie să înțelegem că femeia făurită de Hefaistos, sau Vulcan, nu este altceva decât reprezentarea mitică a muncii în Forja lui Vulcan ─sexualitatea─ făcută de către Cosmocratori la începutul Maha-Manvantarei. Fiecare dintre ei, în Templul Inimă al lor –ne spune Gnoza–, a realizat o copulație sacră cu contrapartea lor Buddhică și din această copulație a luat naștere Arché-ul cosmic din care aveau să izvorască viitoarele umanități…..
Printre virtuțile pe care le putem observa ieșind din cutia Pandorei se numără următoarele:
- LIBERTAS ─libertatea.
- CLEMEN O CLEMENTIA ─clemența.
- FORTITVDE ─puterea.
- LAETITIA ─bucuria.
- AEQVITAS ─echitatea.
- FELICITAS ─fericirea.
- PAX ─pacea.
- CONCORDIA ─concordia.
- SALVS ─sănătatea.
- VIRTVS ─virtutea.
- SPES ─speranța.
Este bine să vă fac cunoscut, stimați cititori, că Epimeteu înseamnă ‘gând care ajunge târziu’. De aceea el este cel care mai târziu încearcă să-și repare greșeala. Acest lucru ne amintește puțin de acea poveste pe care ne-o explică Gnoza despre folosirea greșită a focului sexual de către omenirea lemură ─provocată de Îngerul Sakaki─ și despre îndreptarea acelei greșeli de către Îngerul Loisos. Acestea sunt dezideratele care se află în spatele tuturor nenumăratelor legende mitologice.
Vă dau acum câteva fraze la care să reflectați:
„Rece și insipidă este consolarea atunci când nu este învăluită în vreun remediu.”
Platon
„Dacă nu ar exista luna, nu știu ce s-ar alege de visători, căci în așa fel intră raza lunii în sufletul trist încât, deși îl întristează mai mult, îl inundă de mângâiere: o mângâiere plină de lacrimi, ca și luna.”
Rubén Darío
„Când ne rănesc nenorocirile reale, cea mai eficientă consolare, deși derivată din aceeași sursă ca și invidia, va fi contemplarea unor suferințe mai mari decât ale noastre și, pe lângă aceasta, relaționarea frecventă cu persoanele care sunt în situația noastră, cu tovarășii noștri de nenorocire.”
Schopenhauer
„Consolarea este un cuvânt absurd; cel care nu poate să dispere nu trebuie să trăiască.”
Goethe
„Răul, comunicat, se ameliorează.”
Garcilaso de la Vega
ITA EST VITA HOMINUM.
─‘Așa e viața oamenilor.’─
KWEN KHAN KHU
