Într-un loc unde nimic nu-l poate perturba, devotul își va lăsa mușchii să se relaxeze complet.
Își va observa cu minuțiozitate psihicul, încercând ca toate acele gânduri-păsări ce dau rotocoale neîncetat să dispară încetul cu încetul.
Studentul sub nicio formă nu trebuie să uite cât este de ușor să se identifice cu mintea. A privi fix gândurile egoice înseamnă a cădea mort înaintea privirii lor puternice, privirea pietrificantă a Meduzei.
Când devotul se va simți pregătit, va începe să realizeze un exercițiu koan. Va trebui să își întrebe mintea următoarele: „Dacă toate lucrurile se reduc la unitate, la ce se reduce unitatea?”
Discipolul trebuie să se concentreze la acea întrebare și să nu îi permită minții evadări, evitări, distrageri etc. Ea va pretinde să își impună criteriul său josnic, voința să nefastă: puterea Bestiei… Dacă se permite ca ea să preia frâiele, eșecul este garantat.
Studentul va insista fără încetare adresând această întrebare propriei sale minți, obligând-o să răspundă.
Dacă reușește să o obosească, atunci devotul va învinge și va putea experimenta ceea ce se găsește dincolo de minte, ceea ce este Realul…
Samael Aun Weor
Pentru cei puțini, Capitolul „Sunyata”
Calmarea minții cu ajutorul unui Koan
