Mult iubiți/te colegi/e,
Vă trimit câteva comentarii referitoare la o frumoasă gravură atribuită lui Thomas Scheddler -1699-1756. Titlul acestei gravuri este…
…ROZA MISTICĂ
În aceasta putem observa un călugăr –Inițiat– culcat pe o piatră simbolică și având lângă el un rozariu și o carte. Cartea –am spus-o deja de multe ori– simbolizează Mercurul înțelepților. Rozariul ne amintește de procesele Cristosului nostru intim.
Putem observa de asemenea că din gura Adeptului răsare o tufă de trandafir care, de asemenea, susține pe un trandafir aspectul feminin al lui Dumnezeu –Stella Maris–, purtând în brațele ei pe copilul –Cristos sau Cristosul intim în curs de dezvoltare.
Această gravură ne arată strânsa legătură existentă între VERB și MISTERE. Gnostic vorbind trebuie să subliniem că nu se poate avansa pe Drumul Secret dacă nu am obținut controlul cuvântului și al verbului în general.
Pe de altă parte, trebuie să amintim că verbul și sexul sunt ce doi poli ai aceleiași călătorii, așa ne-a spus-o V.M. Samael Aun Weor în înțeleapta sa doctrină. Să ne amintim mereu că cuvântul creează pentru bine sau pentru rău și aceasta va depinde de modul în care vom utiliza verbul nostru.
La fel de interesant este să înțelegem că Cristosul intim își încheie procesul în intimitatea noastră atunci când El însuși se preschimbă în încarnarea cuvântului pentru a le explica mulțimilor misterele Împărăției celui Preaînalt.
Este indiscutabil, prieteni și prietene, că dacă nu există castitate științifică –transmutarea secrețiilor noastre sexuale– nu vom putea face niciodată să înflorească în noi misterul care o învăluie pe Divina noastră Doamnă. Nu trebuie să se confunde niciodată CASTITATEA ȘTIINȚIFICĂ cu viața monastică a abstinenților sexuali, aceasta este altceva și atentează împotriva naturii.
Întrucât trandafirul este regina florilor, nu este de mirare că este asociat cu misterele iubirii conștiente. Iată aici motivul secret pentru care Divina noastră Mamă Kundalini este așezată pe un TRANDAFIR. Fără îndoială că oricine cunoaște și trăiește misterele Drumului Real, are nevoie să ajungă la încarnarea Verbului și la încarnarea adevăratei iubiri, indicată aici de Dumnezeul Mamă.
Această gravură este însoțită de niște fraze latine pe care vi le scriu în continuare și care fac parte din descrierea acestei imagini. Să vedem:
„ROSA MYSTICA
Anagr.: 26 Mysta ais Cor
Veris odora seges valeat ROSA MYSTICA floret”.
Traducere:
„ROZĂ MISTICĂ, anagrama 26 [Tu] Inițiatul spui:
Să presupunem că secerișul parfumat al primăverii este viguros, [atunci] ROZA MISTICĂ înflorește…”.
Această frază se referă la faptul că, dacă munca noastră interioară de moarte mistică și de a Doua Naștere a fost bună în ochii FIINȚEI, atunci trandafirul nostru –sufletul nostru și părțile auto-conștiente ale FIINȚEI noastre– vor înflori.
În continuare, autorul gravurii ne-a lăsat altă frază, de asemenea în latină. Să vedem:
„…Cujus odor nostro CORDI, animoque sapit”.
Traducere:
„…al cărei parfum este plăcut inimii noastre”.
Trebuie să înțelegem că secerișul se referă la „recolta” pe care vom reuși să o obținem printr-o viguroasă muncă ASUPRA NOASTRĂ ÎNȘINE. În acest caz vom fi impregnați cu parfumurile iubirii care va trebui să ne învăluie și va îmbogăți Spiritul nostru.
În continuare, artistul ne dăruiește o nouă frază ermetică, și anume:
„MYSTA AIT: haec MARIANA ROSA est altaria nostra, Cordis odore replens, si una, quid Hoertus aget”.
Traducere:
„Inițiatul spune: această ROZĂ MARIANĂ este altarul nostru, umplut cu parfumul inimii. Dacă o [Roză] face aceasta, ce ar face o grădină?”.
Fără nicio îndoială, o virtute –oricare ar fi– își răspândește deja parfumul ei, iar dacă reușim să le activăm pe toate atunci este clar că viața noastră spirituală, animică și psihică ar fi o grădină. Este important să semnalăm că virtuțile sunt altarul Dumnezeului Mamă și din acel altar răsare aroma care o însoțește pe Ea. Doar uniți cu FIINȚA și virtuțile sale și trăind cu Stella Maris încarnată în inima noastră, VOM FI MEREU DEPLIN FERICIȚI ȘI VOM CUNOAȘTE VIAȚA VEȘNICĂ. În lume au existat persoane care au trăit încercând să rămână în sfințenie toată viața lor. La moarte, trupurile lor sau cadavrele miroseau a trandafiri.
Îmi face plăcere să vă adaug acum câteva cuvinte ale V.M. Samael culese în opera sa APOLOGIE GNOSTICĂ A ETERNULUI FEMININ, cap. 15:
„Dumnezeu nu are niciun chip. Dumnezeu este consubstanțial cu Spațiul Abstract Absolut. Dumnezeu este acela…, acela…, acela…
Dumnezeu are două aspecte: Înțelepciune, Iubire. Dumnezeu ca Înțelepciune este Tată. Dumnezeu ca Iubire este Mamă.
Cristos este fiul lui Dumnezeu. Cristos nu este un individ, Cristos este o armată, Cristos este Armata Vocii, Verbul.
Înainte de a apărea zorii noii Zile Cosmice, Tatăl, Mama și Fiul erau Unul, acela…, acela…, acela…
Dumnezeu ca Tată rezidă în Ochiul Înțelepciunii. Acest ochi este situat între cele două sprâncene.
Dumnezeu ca Mamă rezidă în templul inimă.
Înțelepciunea și Iubirea sunt cele două coloane principale ale marii Loji Albe.
Înăuntrul fiecărei ființe umane există un soldat din Armata Vocii. Acela este Cristosul intern al fiecărui om care vine pe lume.
Omul septuplu este doar umbra păcătoasă a acelui soldat din Armata Vocii.
Avem nevoie să încarnăm Omul-Soare, Cristosul intern. Mama Divină ne ajută. „Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide.”
Dumnezeu ca Iubire este Isis, căreia niciun muritor nu i-a ridicat vălul. Cine este acela care ar îndrăzni să ridice acel văl teribil de divin? Vai de profanii și de profanatorii care îndrăznesc doar să atingă vălul lui Isis!
Când devotul își face rugile către Mama Divină, trebuie să simtă somn și să fie cufundat în profundă meditație internă. Adevăratul devot nu se ridică din patul său, nici nu mănâncă, nici nu bea până nu primește răspunsul de la Mama Divină.
Mama Cosmică nu are formă dar îi place să ia o formă pentru a-i răspunde celui care imploră. Se poate prezenta ca Isis, Rea, Cibele, Tonantzin, Maria etc., etc., etc.
Când Mama Divină și-a dat răspunsul devotului, își dezintegrează forma instantaneu deoarece nu are nevoie de ea.
Mama Divină este al doilea aspect al aceluia și se numește „Iubire”. Iubirea este o substanță care este din aceeași esență cu Spațiul Abstract foarte profund.
Divina Mamă nu este o femeie și nici un individ. Este doar o substanță necunoscută.
Orice formă pe care ar lua-o „Aceea” se dezintegrează după câteva clipe. „Aceea” este Iubire.
Dumnezeu Mamă este Iubire. Dumnezeu Mamă ne adoră, ne iubește teribil. Zeița Mamă a lumii urcă prin canalul medular preschimbată în Șarpe de Foc atunci când lucrăm cu Arcanul A.Z.F.
Zeița Mamă a lumii este Devi-Kundalini.
Divina Mamă își poartă copilul în brațele sale iubitoare. Cristosul intern al fiecărui om este acel copil. Mama este acela…, acela…
Acela… Isis… Iubire… Mister…
Devotul care vrea puteri trebuie să i le ceară Divinei Mame. Adevăratul devot se smerește înaintea Dumnezeului Mamă.
Dacă devotul se hotărăște cu adevărat să-și corecteze erorile și să pășească pe calea sfințeniei, poate să-i ceară Mamei Divine iertarea karmei sale trecute iar Mama Divină îl iartă. Dar dacă devotul nu se corectează nici nu urmează calea sfințeniei, atunci este inutil să ceară iertare Mamei Divine deoarece Ea nu îl iartă.
Mama Divină își iartă copiii căiți cu adevărat. Ea știe să-și ierte copii deoarece sunt copiii ei.
Toată karma relelor acțiuni din trecute reîncarnări poate să fie iertată de către Mama Divină. Când căința este absolută, pedeapsa este de prisos.”
Vă dăruiesc acum câteva fraze pentru reflecție:
„Trandafirul ar fi trufaș dacă nu s-ar fi născut printre spini.”
Raimundo Lulio
„Penitența remediază sfâșierile vinovățiilor.”
Aguado
„De la încălcarea până la schimbarea unei porunci este puțin.”
Quevedo
„Se iartă atât cât se iubește.”
La Rochefoucauld
„Cel care dintre voi este fără de păcat să arunce prima piatră.”
Evanghelia după Ioan
CONCORDIA DOMI, FORIS PAX.
─„Concordie acasă, pace în afara ei.”─
KWEN KHAN KHU
