Mult apreciați prieteni/e cititori/cititoare,
Mă grăbesc să vă trimit o altă operă a geniului picturii pe care istoria îl amintește cu numele de Leonardo da Vinci. Această operă a fost botezată cu numele de:
ALEGORIE CU UN CÂINE ȘI O ACVILĂ
Fără îndoială, este vorba despre o pictură absolut relaționată cu tradiția ermetică a Alchimiei.
Ca întotdeauna, din nefericire, intelectualoizii comentează despre această operă genială lucruri cu adevărat absurde. Uneori spun că aceasta era o reprezentare a autorității Papei cutare, confruntată cu cutare sau cutare regat. Însă, cruda realitate a acestei opere semnalează ceva extraordinar pentru cei care iubim Gnoza și practicăm arta transmutării…
În primul rând este bine să semnalăm ceva insolit și anume să vedem un câine care ghidează o barcă și îi marchează direcția cu ajutorul unei busole în direcția în care se află o extraordinară acvilă care, în mod maiestuos, stă așezată pe o sferă care reprezintă globul.
Este important să comentăm, în acest context, că de asemenea busola reprezintă în acest desen al Maestrului Leonardo starea de permanentă autoobservare a Adeptului cu scopul de a obține atât de râvnita alianță a celor două naturi: Sulful și Mercurul. Pe de altă parte, respectiva busolă reprezintă urgenta necesitate de a ne menține vii năzuințele pe acest drum dur pentru ca într-o zi să ne integrăm cu FIINȚA noastră INTERIOARĂ. Forța năzuințelor ne permite să nu cedăm în fața entropiei pe care întotdeauna o va pune în funcțiune dușmanul nostru secret, EUL.
În primul rând, să observăm că cele două animale sunt protagoniștii ai ceea ce din punct de vedere esoteric trebuie să numim MAREA OPERĂ INTERIOARĂ. Câinele ar fi aici elementul volatil –Mercurul înțelepților– și acvila reprezintă elementul fix –Sulful. Însă, trebuie să subliniem că în acest caz respectiva acvilă nu a fost concepută doar pentru a ne indica Sulful –focul–, ci în acest caz este vorba despre Sulful divin sau focul Stellei Maris. Adică, vedem aici Sulful purificat de impuritățile sale –dorințe animalice– și acesta este motivul pentru care respectiva acvilă apare încoronată.
Este foarte interesant să vedem câinele ghidând o barcă –ce simbolizează căsătoria–, ducând în mijlocul acesteia un arbore, vie aluzie a arborelui științei binelui și răului –să se înțeleagă: sexualitatea.
Fără îndoială, este paradoxal să vedem ieșind dintr-o barcă un arbore, însă este vorba de simbolismul ermetic pe care Maeștrii ai Ars Magna obișnuiau să-l lase posterității…
Este necesar să scoatem în evidență faptul că acvila temei noastre, pe lângă faptul că reprezintă Focul Sacru, poartă pe capul ei o coroană regală, deoarece focul pe care îl reprezintă este focul preasfânt al însuși Spiritului Sfânt. Globul pe care pasărea noastră stă așezată este haosul mercurial, bază fundamentală a tuturor muncilor care trebuie să ne conducă spre obținerea Pietrei Filosofale.
Deopotrivă este interesant faptul de a vedea că, așa cum am comentat deja, câinele conduce barca ajutându-se cu o busolă și se observă un interschimb de raze între câine și acvilă, ca și cum cel care ghidează barca și acvila însăși sunt destinați să se întâlnească. De fapt, dacă observăm cu atenție putem capta cu ușurință faptul că una dintre acele multiple raze din această imagine îi indică simbolicului câine în ce direcție trebuie să se îndrepte, ceea ce nu este altceva decât faimoasa conjuncție a ambilor titani –Sulful și Mercurul. Este evident că busola pe care o are barca reprezintă Conștiința Adeptului pentru a nu se rătăci pe acest Drum Ermetic plin de pericole pe dinăuntru și pe dinafară. De aceea o rază principală iese din acvila alegorică până atinge indicatoarele busolei.
Este neîndoielnic că toată scena se desfășoară pe apele mării de bronz, adică, grație apelor noastre genezice sau alchimice. Și în fondul tuturor acestora ni se spune că Marea Operă interioară se poate realiza doar lucrând cu arborele binelui și răului –sexualitatea.
În mod curios, acvila reprezentată aici este exaltată de multe raze pe care le vedem în jurul lor, deoarece putem fi purificați doar cu ajutorul Focului Divin care trebuie să distrugă multiplele noastre agregate psihologice –Eurile psihologiei– și în același timp să creeze vehiculele noastre atomice pentru a avea realitate în lumile superioare de Conștiință.
Consider, dragi prieteni, că ajunși aici este bine să adăugăm câteva cuvinte ale marelui Adept FULCANELLI cu privire la aceste chestiuni, să vedem:
„Cuvântul grec , prin care se desemna vâsla, oferă simultan sensul de barcă și de furcă. Aceasta din urmă este un fel de scoică din răchită atribuită mercurului și pe care cabaliștii o scriu vânt. De aceea, Tabla de Smarald spune alegoric vorbind despre piatră că «vântul a purtat-o în pântecul său». Acea furcă nu este decât matricea, barca purtătoare a pietrei, emblemă a mercurului și temă principală a basoreliefului nostru. […] Toate aceste simboluri converg, cum se vede, spre un unic și același obiectiv, indicat de asemenea de cățelușul situat pe vârful coifului, al cărui sens special ( cap, culme) semnalează partea importantă în acest caz, punctul culminant al artei, cheia Marii Opere.”
─Extras din opera Lăcașurile filosofale, a V.M. Fulcanelli─
„În ce privește câinele simbolic, succesor direct al cinocefalului egiptean, filosoful Artefius i-a dat brevet de cetățenie printre figurile iconografiei alchimice. Vorbește de fapt despre câinele de Khorasan și despre cățeaua de Armenia, embleme ale sulfului și mercurului, părinți ai Pietrei.”
─Extras din opera Lăcașurile filosofale, a V.M. Fulcanelli─
Și adaugă Fulcanelli:
„Fiind aceștia (cei pe care Avicena îi numește Cățeaua de Khorasan și Câinele de Armenia), așadar, uniți în recipientul mormântului, se mușcă între ei cu cruzime și din cauza marelui lor venin și a înverșunării lor furioase niciodată nu se separă din momentul în care se împletesc… Așa sunt acele două sperme, masculină și feminină, descrise la începutul Rozariului meu filosofic, care sunt zămislite (spun Rhazes, Avicena și Avraam Evreul) în rinichi și în măruntaie, și prin operațiile celor patru elemente.”
─Extras din opera Lăcașurile filosofale, a V.M. Fulcanelli─
Pe bună dreptate a spus Adeptul Fulcanelli:
„Trebuie să veghezi mereu asupra direcției navei, să faci manevrele cu prudență, să te temi de izbucnirile vântului, să prevezi furtuna [să se citească: pasiunile animalice], să fii alert, să eviți peștera lui Charybdis și reciful lui Scylla, să lupți fără oprire, zi și noapte, împotriva violenței valurilor.”
─Extras din opera Lăcașurile filosofale, a V.M. Fulcanelli─
Așadar, dragi cititori, să vedem din nou uimitoarea capacitate pe care o avea V.M. Leonardo da Vinci pentru a rezuma într-o operă picturală unui dintre marile mistere ale artei transmutării.
Permiteți-mi acum să adaug la toate aceste pagini câteva fraze pe care le consider interesante:
„Adevărata noblețe se bazează pe virtute.”
Cervantes
„Adevărata noblețe constă în a ști să suferi cu curaj pentru ceilalți și a nu permite ca ceilalți să sufere pentru noi.”
Carlyle
„Noblețea omului provine din virtute, nu din naștere.”
Epictet
„Dacă noblețea este fiica virtuții, foarte adesea și-a ucis mama.”
Voltaire
„Nobil se poate numi acela care prin natura sa este înclinat spre virtute.”
Seneca
EX ORIENTE LUX.
─„Din Orient a răsărit lumina.”─
KWEN KHAN KHU