Mult iubiți prieteni,
În această ocazie îmi face o mare plăcere să vă trimit câteva cuvinte referitoare la…
…MISTERUL PE CARE ÎL ASCUNDE IMAGINEA LEDEI ȘI LEBEDEI
Pentru a începe această revelație, este bine să le spunem tuturor colegilor și colegelor că în acest mit se găsește ascuns un frumos mister alchimic care este posibil de descifrat cu ajutorul Gnozei.
Pentru orice persoană care a citit despre mitologie, nu este un secret faptul că zeul mitologic Zeus s-a transformat de multe ori în diverse făpturi pentru a-și atinge țelul, care nu a fost altul decât acela de a fecunda anumite forme de fecioare sau ale binecuvântatei Zeițe Mamă. Această calitate mitică a zeului Zeus face referire la puternica metamorfoză a razei Tatălui Etern Cosmic Comun care străbate totul de la ieșirea sa din Spațiul Abstract Absolut și în mod neîncetat fecundează pântecul cosmic.
Ei bine, pentru cei care iubim Drumul Secret și apreciem tot ceea ce este relaționat cu Ars Magna a Alchimiei, cuvintele marelui Adept Fulcanelli referitoare la această parte a mitologiei grecești vin precum apa pură a unui izvor care ne ajută să ne potolim setea de cunoașteri transcendentale, să vedem:
„Această frumoasă pasăre, ale cărei aripi sunt emblematice pentru volatilitate și al cărei alb de zăpadă este expresia purității, posedă cele două calități esențiale ale mercurului inițial sau a apei noastre dizolvante. Știm că trebuie să fie biruit de sulf –ieșit din substanța sa, și pe care el însuși l-a zămislit–, pentru a obține, după moartea sa, acel mercur filosofic, în parte fix și în parte volatil, pe care coacerea ulterioară îl va eleva la gradul de perfecțiune a marelui elixir. Toți autorii învață că este necesar să-l ucizi pe cel viu dacă vrei să-l învii pe cel mort. De aceea bunul artist nu va ezita să sacrifice pasărea lui Hermes și să provoace mutația proprietăților sale mercuriale în calități sulfuroase, căci orice transformare rămâne supusă descompunerii prealabile și nu se poate realiza fără ea. Basilio Valentin asigură că trebuie să i se dea să mănânce o lebădă albă omului dublu de foc; și adaugă: lebăda coaptă va fi pentru masa regelui”.
─Extras din opera LĂCAȘURILE FILOSOFALE a marelui Maestru Fulcanelli─. Această pictură în ulei a Maestrului Leonardo da Vinci, ca și altele pe care el le-a realizat, ne invită la fabricarea Pietrei splendorilor –adică: Piatra Filosofală–, și de aceea apar reflectate cele două materii primordiale care constituie baza procedeelor pentru a cuceri Marea Operă, și anume: materia fixă –Fecioara– și materia volatilă –lebăda–, care sfârșesc contopindu-se în una singură pentru a se transforma în Mercurul Sulfuros sau Sulful Mercurial. Așa este logodna mitologică conținută în căsătoria Ledei și a lebedei care, de altfel, a dat naștere gemenilor Castor și Polux, pe care îi vedem reprezentați în cei doi copii situați în partea inferioară stângă a imaginii, aceștia ajungând în cele din urmă să fie dioscurii sau protectorii Romei imperiale.
Pe pânza lui Leonardo se apreciază, în partea de jos în stânga, un ou care încă nu a eclozat. Este bine de știut, așadar, că, mitologic vorbind, atât Castor cât și Polux au ieșit din două ouă pe care le-a zămislit lebăda. Prin urmare, acest ou neeclozat semnifică faptul că uniunea Ledei –materia originară– cu lebăda –focul filosofal– determină nașterea celor trei forțe primare ale creației.
Atât în apropierea copiilor cât și în apropierea Ledei și a lebedei apreciem florile reprezentative ale virtuților necesare pentru ca acest miracol să se înfăptuiască în natura internă a devotului Drumului Secret.
De asemenea, este interesant că, încă o dată, artistul –Leonardo da Vinci– reflectă în munca sa cele două căi alchimice, căci în spatele zeiței Leda vedem o mare –marea filosofică– și în partea ei stângă se observă o cale seacă sau drum pietros, reprezentând numita Cale Seacă. Această cale se apropie de un fel de conac, care nu este altul decât lăcașul FIINȚEI. Și, așa cum ne învață Cărarea Ermetică, înainte de a ajunge la acel lăcaș îl vom fi ucis înainte pe Iuda interior, simbol al agregatelor noastre psihologice aberante. Tradiția ne spune că moartea acelei entități se realizează pe un pod de piatră pe care trebuie să moară decapitat. Acel pod alegorizează durerile pe care Adeptul trebuie să le îndure timp de opt ani –fizici–, așa cum a făcut-o Patriarhul Iov, pentru a suferi de lepra mistică ce reprezintă abandonarea trupului de păcat –trup al lui Adam– pentru a rămâne înveșmântat cu vehiculele interne de aur pur sau vehicule solare cu care rămâne îmbrăcat triumfătorul marii călătorii, vehicule cu care Cristosul intim al Adeptului se așează pe tronul său pentru a îndeplini misiunea care îi este încredințată.
Fie-mi permis, dragi cititori, să vă ofer acum câteva fraze foarte potrivite și relaționate cu această frumoasă traiectorie pe care Gnosticismul contemporan ne-o oferă, să vedem:
„O viață bine realizată este întotdeauna lungă.”
Leonardo da Vinci
„Trăiește ca și cum ai spera să ajungi la o sută de ani, dar ca și cum ai fi gata să mori mâine.”
Ann Lee
„Ce viață tihnită aceea a celui care fuge de zgomotul lumesc și urmează cărarea ascunsă pe unde s-au dus puținii înțelepți ce au fost în lume.”
Fray Luis de León
„Nu sunt decât trei evenimente în viață: nașterea, viața și moartea. Prima nu o simțim, pentru moarte suferim și uităm să trăim.”
La Bruyère
„Dacă nu s-ar vedea viața ca o misiune ar înceta să mai fie viață pentru a se transforma în infern.”
Lev Tolstoi
HEU ME MISERUM.
─„Vai de mine, mizerabilul!”─
KWEN KHAN KHU
