¿Qué es realmente la fuerza del sacrificio?

Home ¿Qué es realmente la fuerza del sacrificio?
, , Actualidad, Mensajes del V.M. Kwen Khan Khu, Psicología, 0

Apreciados lectores:

Me acerco a vosotros mediante este medio para tratar de que entendamos:

¿QUÉ ES REALMENTE LA FUERZA DEL SACRIFICIO POR NUESTROS SEMEJANTES?

A causa del deterioro de nuestro psiquismo, ocasionado por nuestros diversos agregados psicológicos, la raza humana actual ha llegado a tal punto de confusión que ni tan siquiera captamos el VERDADERO SENTIDO DE ESO QUE LLAMAMOS SACRIFICIO.

En lo tocante a la difusión de nuestras enseñanzas por parte de nuestros DIFUSORES en nuestro mundo, se ha instalado en esa materia una verdadera ENTROPÍA que trata de cambiar el sentido profundo de lo que debería ser un VERDADERO SACRIFICIO.

En el Tíbet, los monjes adheridos al Lamaísmo y al Budismo, desde comienzos de su apostolado, abandonan toda clase de comodidades, toda clase de ropas ultramodernas, toda forma de acumulación de dinero, toda búsqueda de fama, poder, etc., etc., etc., para dedicarse exclusivamente a BUSCAR A SU REAL IDENTIDAD O REAL SER. Esto lo comprenden y lo aceptan todos en aquellas tierras. Hasta tienen la obligación de ir con un cuenco en la mano a solicitar al prójimo unas migajas de comida cada día para sostenerse. El resto del tiempo lo emplean en HACER MEDITACIONES, MANTRALIZAR, arreglar el jardín de sus monasterios, etc., etc., etc.

De estos monjes, muchos de ellos, desgraciadamente, no tienen el ARCANO A.Z.F., pues en aquellas latitudes solo lo consiguen los lamas muy muy adentrados en el Budismo, mas aun así hacen realidad sus votos y esto les da mucha PAZ MENTAL y al menos tratan de llevar una RICA VIDA INTERIOR.

Dentro de la iglesia católica también existe una orden muy conocida con el nombre de LOS CARMELITAS DESCALZOS. Estos monjes llevan una vida austera y de por vida caminan descalzos, practican el silencio y el retiro para alejarse del bullicio de las sociedades… Lamentablemente, estos otros monjes tampoco conocen la LLAVE MAESTRA ─léase: el Arcano A.Z.F.─, pero disfrutan ejercitando la caridad y predicando el ARREPENTIMIENTO. Algo es algo en el camino espiritual.

Todo esto sin mencionar a las pobres monjas que SACRIFICAN SUS VIDAS ENCERRÁNDOSE DE POR VIDA en una celda que tiene una ventanilla a través de la cual se les hace llegar alimentos. Estas monjas, además de haber renunciado a la vida matrimonial y haber aceptado NO VER NUNCA MÁS A SUS FAMILIARES O AMIGOS, pasan las horas en oración y meditando en sus errores.

Ciertamente, las órdenes mencionadas podríamos catalogarlas como parte del CAMINO DEL MONJE y EL CAMINO DEL FAQUIR, con todas sus consecuencias… Nadie va a autorrealizarse totalmente viviendo el CAMINO DEL MONJE O DEL FAQUIR…

Empero, en contraste con esas almas que acabamos de mencionar, nuestras enseñanzas entregan al devoto que quiere hacerse INSTRUCTOR o INSTRUCTORA la LLAVE MAESTRA que le permite despertar realmente SU CONCIENCIA y, por ende, adentrarse en el verdadero mundo espiritual correspondiente, no solo a este mundo físico tridimensional en el cual vivimos, sino asimismo a las otras dimensiones del espacio. Ciertamente, con la clave suprema del Arcano A.Z.F. y con las instrucciones para MORIR EN SÍ MISMOS Y SACRIFICARSE POR LA HUMANIDAD ─dando de comer al hambriento, de beber al sediento, enseñando al que no sabe, etc., etc., etc.─, estos instructores o instructoras pueden realmente escaparse de la Rueda del Samsara y acercarse a su REAL SER INTERIOR.

Y ¿qué decir de aquellos misioneros católicos que se fueron a llevar sus doctrinas cuando América era aún un continente por descubrir, tanto en el norte como en el sur? Todas estas almas sufrieron persecuciones de los indígenas, otros murieron de enfermedades desconocidas para entonces y nunca regresaron a sus hogares originales… Muchos de ellos aún siguen estando en África tratando de consolar a los hambrientos y enfermos africanos olvidados por esta civilización. ¿Tiene mérito esto? Obviamente que sí…

Nosotros, los llamados gnósticos, conocedores de los tres factores de la Revolución de la Conciencia, no tenemos las necesidades que tuvieron los apóstoles de Cristo; muchos de nosotros hacemos misión porque tenemos una cuenta de banco que nos protege o respalda, tenemos automóviles, veríamos a nuestras familias si quisiéramos hacerlo ─aunque ahora son tiempos de pandemia─, hacemos viajes en avión, tenemos bienes inmuebles, compramos platos deliciosos si tenemos hambre, etc., etc., etc., si nos enfermamos podemos ir a hospitales ADECUADOS para tratar nuestras enfermedades…

¿Cómo terminaron sus vidas los apóstoles del V.M. Aberamentho? Unos fueron decapitados, otros serruchados en dos partes, otros muertos en cruz en equis, como fue el caso de Andrés, y así sucesivamente, queridos amigos.

La providencia nos ha permitido disponer de un fondo para asistir a nuestros instructores e instructoras en muchos lugares del mundo. Y, sin embargo, hay quejas ridículas en muchos de ellos, a saber:

  1. «¡Estoy triste, tengo mucha pena moral porque el chico que amaba no me ha correspondido! Necesito dejar la misión por un tiempo». ¡Es esto sacrificio?
  2. «¡No me gusta el lugar donde estoy haciendo misión! ¿Me podéis dar otro lugar de misión?». ¿Es esto sacrificio?
  3. «¡No soporto a mis compañeros de misión, podéis darme otra misión?». Eso se llama ANTIPATÍA MECÁNICA. ¿Es esto sacrificio?
  4. «¡Necesito un hombre, o una mujer, para autorrealizarme! ¿Podéis enviarme una compañera?». Eso se llama DEBILIDAD y falta de fe en el Padre. ¿Hay aquí sacrificio?
  5. «¡Hace tiempo que no veo a mis padres y los extraño mucho! ¡Puedo dejar la misión e irlos a ver?». Eso se llama APEGOS enfermizos. ¿Hay sacrificio aquí?
  6. «¡He terminado mis estudios, ahora soy profesional y la profesión me exige mucho! ¿Puedo retirarme unos años de la misión?»…

Podríamos enumerar una serie de IDIOTECES de las que adolecen muchos de nuestros dizque SOLDADOS DEL EJÉRCITO DE SALVACIÓN MUNDIAL, pero preferimos que cada quien saque sus conclusiones y recuerde sus COMPROMISOS CON LA BLANCA HERMANDAD, compromisos que adquirimos un día y que dijimos que mantendríamos TODA NUESTRA VIDA porque, supuestamente, amábamos al Padre… ¿Dónde quedó todo eso?

¡Cuando el V.M. Samael se lanzó a enseñar a la humanidad el CAMINO SECRETO atravesó países a pie, pasó muchísima hambre y no había contactos que le pudiesen ayudar!, y así se fundó lo que hoy llamamos el Gnosticismo contemporáneo. Obviamente, todos aquellos sacrificios que sufrió nuestro Avatara fueron pagados con la INTEGRACIÓN DE SU SER, porque Dios es un buen pagador, ¡NO LO OLVIDEMOS JAMÁS!…

Así pues, querido lector, meditemos profundamente en esa palabra, SACRIFICIO, porque está ligada a otra que en Kábala fonética significa SACRO-OFICIO. ¡Estamos en verdad entregados a ese SACRO-OFICIO O ESTAMOS QUIZÁS JUGANDO CON LA GNOSIS?

Os dejo ahora unas frases para nuestra reflexión:

«El sacrificio voluntario con plena conciencia y libre de toda coacción, el sacrificio de sí mismo por el bien de todos, es para mí el índice de un mayor desarrollo de la propia personalidad, de la superioridad, de un completo dominio de sí mismo, de un mayor libre arbitrio».
Dostoievski

«El miedo es natural en el ser prudente, y el saberlo vencer es ser valiente».
Alonso de Ercilla

«El valor cristiano consiste en desdeñar la muerte, el valor chino consiste en desdeñar la vida».
G. K. Chesterton

«El verdadero valor no busca los peligros, los afronta».
Plutarco

«Existen aflicciones en que no hallamos consuelo en nadie y en las cuales un corazón fuerte puede apelar tan solo a su propia fortaleza».
Schiller

SIC TRISTIS AVRA RESEDIT
─‘Así se apacigua esta terrible tempestad’─.
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

, , Messages from the V.M. Kwen Khan Khu, Psychology, Topical Issues, 0

Appreciated readers:

I approach you through this means to try to make us understand:

WHAT REALLY IS THE FORCE OF SACRIFICE FOR OUR FELLOW MEN?

Because of the deterioration of our psyche, caused by our various psychological aggregates,the current human race has reached such a point of confusion that we do not even grasp the TRUE SENSE OF WHAT WE CALL SACRIFICE.

With regard to the dissemination of our teachings by our DIFFUSERS in our world, a true ENTROPY has been installed in this matter that seeks to change the profound meaning of what should be a TRUE SACRIFICE.

In Tibet, the monks adhering to Lamaism and Buddhism, since the beginning of their apostolate, abandon all kinds of comforts, all kinds of ultra-modern clothes, all forms of accumulation of money, any search for fame, power, etc., etc., etc., to dedicate themselves exclusively to SEARCH FOR THEIR REAL IDENTITY OR REAL BEING. Everyone in those lands understand this and accept it. They even have an obligation to go with a bowl in their hand to ask their fellow man for a few crumbs of food each day in order to subsist. The rest of the time they spend it on MEDITATING, MANTRALIZING, working in the garden of their monasteries, etc., etc., etc.

Of these monks, many of them, unfortunately, do not have the ARCANUM A.Z.F., because in those latitudes only the very highly advanced Lamas in Buddhism obtain it, but they still make their vows come true and this gives them a lot of MENTAL PEACE and at least they try to lead a RICH INTERIOR LIFE.

Within the Catholic Church there is also a well-known order with the name of THE BAREFOOTED CARMELITES. These monks lead an austere life and walk barefoot all their life, they practice silence and retreat to get away from the hustle and bustle of societies… Unfortunately, these other monks also do not know the MASTER KEY ─namely: the Arcanum A.Z.F.─, but they enjoy exercising charity and preaching REPENTANCE. At least it is something on the spiritual path.

All this without mentioning the poor nuns who SACRIFICE THEIR LIVES BY LOCKING THEMSELVES UP FOR LIFE in a cell that has a window through which food is delivered to them. These nuns, in addition to having renounced married life and having agreed to NEVER SEE THEIR FAMILY OR FRIENDS AGAIN, spend their time in prayer and meditating upon their mistakes.

Certainly, the aforementioned orders could be classified as part of the PATH OF THE MONK and THE PATH OF THE FAKIR, with all its consequences… No one is going to be totally self-realized by living the PATH OF THE MONK OR THE FAKIR…

However, in contrast to those souls we have just mentioned, our teachings give the devotee who wants to become an INSTRUCTOR, man or woman, the MASTER KEY that allows him to truly awaken HIS CONSCIOUSNESS and, therefore, to enter into the true spiritual world corresponding, not only to this three-dimensional physical world in which we live, but also to the other dimensions of space. Certainly, with the supreme key of the Arcanum A.Z.F. and with the instructions to DIE IN THEMSELVES AND TO SACRIFICE FOR HUMANITY – giving food to the hungry, drink to the thirsty, teaching the one who does not know, etc., etc., etc., these instructors can indeed escape the Wheel of Samsara and approach their REAL INNER BEING.

And what about those Catholic missionaries who went to take their doctrines when America was still a continent to be discovered, in the north as well as in the south? All these souls suffered persecutions from the indigenous, others died of diseases that were unknown in those times and they never returned to their original homes… Many of them are still in Africa trying to comfort the hungry and sick Africans forgotten by this civilization. Does this have merit? Obviously it does…

We, the so-called Gnostics, connoisseurs of the three factors of the Revolution of Consciousness, do not have the needs that the apostles of Christ had; many of us do our mission because we have a bank account that protects or supports us, we have cars, we would see our families if we wanted to do so ─although now these are times of pandemic─ we make air travels, we have real estate, we buy delicious dishes if we are hungry, etc., etc., etc., if we get sick we can go to APPROPRIATE hospitals to treat our diseases…

How did the Apostles of the V.M. Aberamentho end their lives? Some were beheaded, others sawn into two parts, others died upon an X-shaped cross, as was the case of Andrew, and so on, dear friends.

Providence has allowed us to have a fund to assist our instructors in many parts of the world. And yet many of them make ridiculous complaints, namely:

  1. “I’m sad, I have a lot of moral grief because the boy I loved hasn’t reciprocated me! I need to leave the mission for a while.” Is this sacrifice?
  2. “I don’t like where I’m doing a mission! Can you give me another place of mission?” Is this sacrifice?
  3. “I can’t stand my mission partners, can you give me another mission?” That is called MECHANICAL ANTIPATHY. Is this sacrifice?
  4. “I need a man, or a woman, to self-realize! Can you send me a partner?” That is called WEAKNESS and lack of faith in the Father. Is there sacrifice here?
  5. “I haven’t seen my parents in a while and I miss them so much! Can I leave the mission and go see them?” That is called unhealthy ATTACHMENTS. Is there sacrifice here?
  6. “I have finished my studies, now I am a professional and the profession demands a lot from me! Can I retire from the mission for a few years?” …

We could list a series of IDIOCIES that many of our so-called SOLDIERS OF THE WORLD SALVATION ARMY suffer from, but we prefer that everyone draw their conclusions and remember their COMMITMENTS TO THE WHITE BROTHERHOOD, commitments that we acquired one day and that we said we would keep for ALL OUR LIVES because, supposedly, we loved the Father… What became of all that?

When the V.M. Samael set out to teach the SECRET PATH to humanity he crossed countries on foot, he went through a great deal of hunger and there were no contacts that could help him! And thus was founded what we call today the contemporary Gnosticism. Obviously, all those sacrifices that our Avatar suffered were paid with the INTEGRATION OF HIS BEING, because God is a good payer, LET US NEVER FORGET THAT!…

So, dear reader, let us meditate deeply on that word, SACRIFICE, because it is linked to another which in phonetic Kabbalah means SACRO-OFFICE. Are we really dedicated to that SACRO-OFFICE OR ARE WE PERHAPS PLAYING WITH GNOSIS?

I now leave you a few sentences for our reflection:

“Voluntary sacrifice with full awareness and free from all coercion, the sacrifice of oneself for the good of all, is for me the index of a greater development of one’s personality, of superiority, of complete self-control, of greater free will.”
Dostoyevsky

“Fear is natural in the prudent being, and knowing how to overcome it is to be courageous.”
Alonso de Ercilla

“Christian courage is to disdain death, Chinese courage is to disdain life.”
G. K. Chesterton

“True courage does not seek dangers, it faces them”.
Plutarch

“There are afflictions in which we find no comfort in anyone and in which a strong heart can resort only to its own strength.”
Schiller

SIC TRISTIS AVRA RESEDIT
─‘This is how this terrible storm is appeased’─.
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

, , Actualité, Messages du V.M. Kwen Khan Khu, Psychologie, 0

Appréciés lecteur : 

Je m’approche de vous par ce moyen pour que nous tâchions de comprendre :

QU’EST-CE QUE RÉELLEMENT LA FORCE DU SACRIFICE POUR NOS SEMBLABLES ?

À cause de la détérioration de notre psychisme, causée par nos divers agrégats psychologiques, la race humaine actuelle a atteint un tel niveau de confusion que nous ne captons même pas le VRAI SENS DE CELA QUE NOUS APPELONS SACRIFICE.

En ce qui concerne la diffusion de nos enseignements de la part de nos DIFFUSEURS dans notre monde, il s’est installé en la matière une vraie ENTROPIE qui essaye de changer le sens profond de ce que devrait être un VRAI SACRIFICE.

Au Tibet, les moines affiliés au Lamaïsme et au Bouddhisme, dès le début de leur apostolat, abandonnent tout type de confort, toutes sortes de vêtements ultra-modernes, toute forme d’accumulation d’argent, toute recherche de renommée, de pouvoir, etc., etc., etc., pour se dédier exclusivement à CHERCHER LEUR IDENTITÉ RÉELLE OU ÊTRE RÉEL. Cela, tous le comprennent et l’acceptent sur ces terres-là. Ils ont même l’obligation d’aller, avec un bol à la main, demander au prochain quelques restes de nourriture chaque jour pour subvenir à leurs besoins. Le reste du temps, ils l’emploient à FAIRE DES MÉDITATIONS, MANTRALISER, arranger le jardin de leurs monastères, etc., etc., etc.

De ces moines, nombre d’entre eux, malheureusement, n’ont pas l’ARCANE A.Z.F., car dans ces latitudes, seuls l’obtiennent les lamas très très avancés dans le Bouddhisme, mais même ainsi ils concrétisent leurs vœux et cela leur donne beaucoup de PAIX MENTALE et ils essayent au moins de mener une RICHE VIE INTÉRIEURE.

Dans l’église catholique, il existe aussi un ordre très connu sous le nom des CARMES DÉCHAUX. Ces moines mènent une vie austère et tout au long de leur vie ils marchent nu-pieds, ils pratiquent le silence et le retrait pour s’éloigner du brouhaha des sociétés… Lamentablement, ces autres moines ne connaissent pas non plus la CLÉ MAÎTRESSE ─ c’est-à-dire : l’Arcane A.Z.F. ─, mais ils sont heureux en exerçant la charité et en prêchant le REPENTIR. C’est déjà ça dans le chemin spirituel.

Tout ça sans parler des pauvres nonnes qui SACRIFIENT LEURS VIES EN S’ENFERMANT POUR LA VIE dans une cellule qui a une petite fenêtre à travers laquelle on leur fait parvenir des aliments. Ces nonnes, outre le fait d’avoir renoncé à la vie matrimoniale et d’avoir accepté DE NE PLUS JAMAIS VOIR LEURS PROCHES OU AMIS, passent des heures en prière et à méditer sur leurs erreurs.

Certes, les ordres mentionnés, nous pourrions les cataloguer comme faisant partie du CHEMIN DU MOINE et DU CHEMIN DU FAKIR, avec toutes leurs conséquences… Personne ne va s’autoréaliser totalement en vivant le CHEMIN DU MOINE OU DU FAKIR…

Cependant, contrairement à ces âmes que nous venons de citer, nos enseignements remettent au dévot qui veut devenir INSTRUCTEUR ou INSTRUCTRICE la CLÉ MAÎTRESSE qui lui permet d’éveiller vraiment SA CONSCIENCE et, donc, de pénétrer dans le vrai monde spirituel correspondant, non seulement à ce monde physique tridimensionnel dans lequel nous vivons, mais aussi aux autres dimensions de l’espace. Certes, avec la clé suprême de l’Arcane A.Z.F. et avec les instructions pour MOURIR EN NOUS-MÊMES ET SE SACRIFIER POUR L’HUMANITÉ ─ en donnant à manger à l’affamé, à boire à l’assoiffé, en instruisant celui qui ne sait pas, etc., etc., etc. ─, ces instructeurs ou instructrices peuvent réellement s’échapper de la Roue du Samsara et s’approcher de leur ÊTRE RÉEL INTÉRIEUR.

Et que dire de ces missionnaires catholiques qui sont allés amener leurs doctrines quand l’Amérique était encore un continent à découvrir, tant au nord qu’au sud ? Toutes ces âmes ont subi les persécutions des indigènes, d’autres sont morts de maladies alors inconnues et ne sont jamais rentrés dans leurs foyers d’origine…   Beaucoup d’entre eux sont encore en Afrique tâchant de consoler les affamés et les malades africains oubliés par cette civilisation. Cela a-t-il du mérite ? Évidemment que oui…

Nous, les dénommés gnostiques, connaisseurs des trois facteurs de la Révolution de la Conscience, n’avons pas les nécessités qu’ont eues les apôtres du Christ ; beaucoup d’entre nous faisons la mission parce que nous avons un compte en banque qui nous protège ou nous soutient, nous avons des voitures, nous verrions nos familles si nous voulions le faire ─ même si ce sont maintenant des temps de pandémie ─, nous faisons des voyages en avion, nous avons des biens immobilier, nous achetons des plats délicieux si nous avons faim, etc., etc., etc., si nous tombons malades nous pouvons aller dans des hôpitaux ADÉQUATS pour traiter nos maladies…

Comment les apôtres du V.M. Aberamentho ont-ils fini leurs vies ? Certains furent décapités, d’autres sciés en deux, d’autres morts sur une croix en X, comme ce fut le cas d’André, et ainsi de suite, chers amis.

La providence nous a permis de disposer d’un fonds pour assister nos instructeurs et instructrices dans de nombreux endroits du monde. Et, cependant, il y a des plaintes ridicules de nombre d’entre eux, à savoir :

  1. « Je suis triste, j’ai beaucoup de peine morale, parce que le garçon que j’aimais ne m’a pas répondu ! J’ai besoin d’arrêter la mission pour un temps ». Est-ce cela le sacrifice ?
  2. « L’endroit où je fais la mission ne me plait pas ! Pouvez-vous me donner un autre lieu de mission ? ». Est-ce cela le sacrifice ?
  3. « Je ne supporte par mes compagnons de mission, pouvez-vous me donner une autre mission ? ». Cela s’appelle ANTIPATHIE MÉCANIQUE. Est-ce cela le sacrifice ?
  4. « J’ai besoin d’un homme, ou d’une femme, pour m’autoréaliser ! Pouvez-vous m’envoyer une compagne ? ». Cela s’appelle FAIBLESSE et manque de foi en le Père. Y a-t-il sacrifice ici ?
  5. « Cela fait longtemps que je ne vois pas mes parents et ils me manquent beaucoup. Puis-je laisser la mission et aller les voir ? ». Cela s’appelle ATTACHEMENTS maladifs. Y a-t-il sacrifice ici ?
  6. « J’ai fini mes études, maintenant je suis un professionnel et la profession me demande beaucoup ! Puis-je me retirer quelques années de la mission ? »…

Nous pourrions énumérer une série d’IDIOTIES dont souffrent nombre de nos soi-disant SOLDATS DE L’ARMÉE DU SALUT MONDIAL, mais nous préférons que chacun tire ses conclusions et se souvienne de ses ENGAGEMENTS AVEC LA FRATERNITÉ BLANCHE, engagements que nous avons un jour contractés et dont nous avons dit que nous les maintiendrions TOUTE NOTRE VIE parce que, soi-disant, nous aimions le Père… Qu’en est-il de tout cela ? 

Quand le V.M. Samael s’est lancé pour enseigner le CHEMIN SECRET à l’humanité, il a traversé des pays à pied, il a énormément souffert de la faim et il n’y avait pas de contacts qui puissent l’aider !, et c’est ainsi que s’est fondé ce que nous appelons aujourd’hui le Gnosticisme Contemporain. Évidemment, tous ces sacrifices qu’a subis notre Avatar furent payés avec l’INTÉGRATION DE SON ÊTRE, parce que Dieu est un bon payeur, NE L’OUBLIONS JAMAIS !…  

Ainsi, cher lecteur, méditons profondément sur ce mot, SACRIFICE, parce qu’il est lié à un autre qui signifie en Kabbale phonétique SACRÉ-OFFICE. Sommes-nous vraiment dévoués à ce SACRÉ-OFFICE OU SOMMES-NOUS PEUT-ÊTRE EN TRAIN DE JOUER AVEC LA GNOSE ?

Je vous laisse maintenant quelques phrases pour notre réflexion :

« Le sacrifice volontaire en pleine conscience et libre de toute contrainte, le sacrifice de soi-même pour le bien de tous, est pour moi l’indice d’un plus grand développement de la personnalité, de la supériorité, d’une complète maîtrise de soi-même, d’un plus grand libre arbitre ».
Dostoievski

« La peur est naturelle chez l’être prudent, et savoir la vaincre c’est être courageux ».
Alonso de Ercilla

« La valeur chrétienne consiste à dédaigner la mort, la valeur chinoise consiste à dédaigner la vie ».
G. K. Chesterton

« Le vrai courage ne cherche pas les dangers, il les affronte ».
Plutarque

« Il existe des afflictions où nous ne trouvons de réconfort en personne et dans lesquelles un cœur fort ne peut faire appel qu’à sa propre force ».
Schiller

SIC TRISTIS AVRA RESEDIT
─‘Ainsi s’achève cette terrible tempête’─.
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

, , Actualitate, Mesaje ale V.M. Kwen Khan Khu, Psihologie, 0

Apreciați cititori:

Mă apropii de voi prin intermediul acestui mijloc pentru a încerca să înțelegem:

CE REPREZINTĂ REALMENTE FORȚA SACRIFICIULUI PENTRU SEMENII NOȘTRI?

Din cauza deteriorării psihicului nostru, determinat de diversele noastre agregate psihologice, rasa umană actuală a ajuns la un astfel de punct de confuzie că nici măcar nu captăm ADEVĂRATUL ÎNȚELES A CEEA CE NUMIM SACRIFICIU.

În ceea ce privește difuzarea învățăturilor noastre de către DIFUZORII noștri în lumea noastră, s-a instalat în această chestiune o adevărată ENTROPIE care încearcă să schimbe sensul profund a ceea ce ar fi trebuit să fie ADEVĂRATUL SACRIFICIU.

În Tibet, călugării atașați Lamaismului și Budismului, de la începutul apostolatului lor, abandonează orice fel de comodități, orice fel de haine ultramoderne, orice formă de acumulare de bani, orice căutare de faimă, putere etc., etc., etc., pentru a se dedica în mod exclusiv CĂUTĂRII IDENTITĂȚII LOR REALE SAU FIINȚEI REALE. Aceasta o înțeleg și o acceptă toți pe acele meleaguri. Chiar au obligația să meargă cu un castron în mână să ceară semenilor câteva firimituri de mâncare în fiecare zi pentru a se întreține. Restul timpului îl folosesc pentru A FACE MEDITAȚII, MANTRALIZĂRI, să aranjeze grădinile mânăstirilor lor etc., etc., etc.

Dintre acești călugări, mulți dintre ei, din păcate, nu au ARCANUL A.Z.F., întrucât pe acele latitudini doar lamașii adânciți bine în Budism îl obțin, cu toate acestea își îndeplinesc jurămintele și asta le dă multă PACE MENTALĂ și cel puțin încearcă să ducă o BOGATĂ VIAȚĂ INTERIOARĂ.

În interiorul bisericii catolice există de asemenea un ordin foarte cunoscut cu numele de ORDINUL CARMELITANILOR DESCULȚI. Acești călugări duc o viață austeră și toată existența lor merg desculți, practică tăcerea și se retrag pentru a se îndepărta de forfota societăților… Din păcate, nici acești călugări nu cunosc CHEIA MAESTRĂ ─să se citească: Arcanul A.Z.F.─ dar se bucură exercitând caritatea și practicând REMUȘCAREA. Puțin este ceva pe drumul spiritual.

Toate acestea fără a-i menționa pe săracii călugări care ÎȘI SACRIFICĂ VIEȚILE ÎNCHIZÂNDU-SE PE VIAȚĂ într-o chilie care are o ferestruică prin intermediul căreia primesc alimentele. Acești călugări, pe lângă faptul că au renunțat la viața matrimonială și au acceptat SĂ NU-ȘI MAI VADĂ NICIODATĂ RUDELE SAU PRIETENII, petrec ore în meditație și meditând la greșelile lor.

În mod cert, ordinele menționate le-am putea cataloga drept parte a DRUMULUI CĂLUGĂRULUI și DRUMULUI FACHIRULUI, cu toate consecințele sale… Nimeni nu se va autorealiza total trăind DRUMUL CĂLUGĂRULUI SAU FACHIRULUI…

Totuși, în contrast cu aceste suflete pe care tocmai le-am menționat, învățăturile noastre înmânează devotului care dorește să se facă INSTRUCTOR SAU INSTRUCTOARE, CHEIA MAESTRĂ care le permite să-și trezească într-adevăr CONȘTIINȚA și, prin urmare, să se adâncească în adevărata lume spirituală corespondentă nu doar acestei lumi fizice tridimensionale în care trăim dar și altor dimensiuni ale spațiului. În mod cert, cu cheia supremă a Arcanului A.Z.F. și cu instrucțiunile pentru A MURI ÎN SINE ÎNSUȘI ȘI DE A SE SACRIFICA PENTRU UMANITATE ─dând de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, învățându-l pe cel care nu știe etc., etc., etc. ─acești instructori sau instructoare pot cu adevărat să se elibereze de Roata Samsarei și să se apropie de FIINȚA lor INTERIOARĂ.

Și ce putem spune despre acei misionari catolici care s-au dus să-și răspândească doctrina când America era încă un continent de descoperit, atât în nord, cât și în sud? Toate aceste suflete au suferit persecuții ale indigenilor, alții au murit de boli necunoscute pe atunci și niciodată nu s-au mai întors la căminele lor originare… Mulți dintre ei încă se află în Africa încercând să-i aline pe înfometații și bolnavii africani uitați de această civilizație. Are aceasta merit? În mod cert că da…

Noi, așa-numiții gnostici, cunoscători ai celor trei factori ai Revoluției Conștiinței, nu avem necesitățile pe care le-au avut apostolii lui Cristos; mulți dintre noi facem misiune pentru că avem un cont bancar ce ne protejează sau sprijină, avem mașini, ne putem vedea familiile dacă dorim s-o facem ─chiar dacă acum sunt timpuri de pandemie─ călătorim cu avionul, avem proprietăți imobiliare, cumpărăm preparate delicioase dacă ne este foame etc., etc., etc… Dacă ne îmbolnăvim putem merge la spitale ADECVATE pentru a ne trata bolile…

Cum și-au încheiat viețile apostolii V.M. Aberamentho? Unii au fost decapitați, alții tăiați în două bucăți, alții morți pe cruce în X, cum a fost cazul lui Andrei și așa mai departe, dragi prieteni.

Providența ne-a permis să dispunem de un fond pentru a-i asista pe instructorii și instructoarele noastre în multe locuri din lume. Și cu toate acestea, există plângeri ridicole din partea multora, și anume:

  1. „Sunt trist, am multă durere morală pentru că băiatul pe care-l iubeam nu mi-a mai răspuns! Am nevoie să las misiunea pentru un timp.” Este acesta sacrificiu?
  2. „Nu-mi place locul unde fac misiune! Îmi puteți da alt loc de misiune?” Este acesta sacrificiu?
  3. „Nu-i suport pe colegii mei de misiune, îmi puteți da altă misiune?” Aceasta se cheamă ANTIPATIE MECANICĂ. Este acesta sacrificiu?
  4. „Am nevoie de un bărbat, sau de o femeie, pentru a mă autorealiza! Îmi puteți trimite o colegă?” Aceasta se cheamă SLĂBICIUNE și lipsă de credință în Tatăl. Există sacrificiu aici?
  5. „A trecut ceva timp de când nu mi-am văzut părinții și îmi este tare dor de ei! Pot lăsa misiunea și să mă duc să-i văd?” Aceasta se cheamă ATAȘAMENTE bolnave. Există sacrificiu aici?
  6. „Mi-am terminat studiile, acum sunt specialist și profesia mă solicită mult! Mă pot retrage câțiva ani din misiune?”…

Am putea să enumerăm o serie de TÂMPENII de care suferă mulți dintre așa-numiții noștri SOLDAȚI AI ARMATEI DE SALVARE MONDIALĂ, dar preferăm ca fiecare să-și extragă propriile concluzii și să-și amintească de ANGAJAMENTELE LOR CU FRATERNITATEA ALBĂ, angajamente pe care ni le-am luat într-o zi și despre care am spus că le vom menține TOATĂ VIAȚA NOASTRĂ pentru că, aparent, îl iubim pe Tatăl… Unde sunt toate acestea?

Când V.M. Samael s-a lansat să predea umanității DRUMUL SECRET, a traversat țări pe jos, a suferit mult de foame și nu avea contacte care l-ar fi putut ajuta! Și așa s-a fondat ceea ce astăzi numim Gnosticismul contemporan. În mod evident, toate acele sacrificii pe care le-a suferit Avatarul nostru au fost plătite prin INTEGRAREA FIINȚEI SALE, pentru că Dumnezeu este un bun platnic, SĂ NU O UITĂM NICIODATĂ!…

Așadar dragă cititorule, să medităm profund la acest cuvânt, SACRIFICIU, pentru că este legat de altul care în Kabala fonetică semnifică SACRU-OFICIU. Suntem într-adevăr dedicați acestui SACRU-OFICIU SAU NE JUCĂM PROBABIL CU GNOZA?

Vă las acum câteva fraze pentru reflecția noastră:

„Sacrificiul voluntar cu deplină conștiință și lipsit de orice constrângere, sacrificiul de sine însuși pentru binele tuturor, este pentru mine indexul unei dezvoltări mai mari a propriei personalități, a superiorității, a unei stăpâniri complete de sine însuși, a unui liber-arbitru mai mare.”
Dostoievski

„Frica este normală în ființa prudentă, și a ști s-o învingi înseamnă să fii curajos.”
Alonso de Ercilla

„Curajul creștin constă în a disprețui moartea, curajul chinezesc constă în a disprețui viața.”
G. K. Chesterton

„Adevăratul curaj nu caută pericolele, le înfruntă.”
Plutarh

„Există dureri în care nu găsim alinare la nimeni și în care o inimă puternică poate să apeleze numai la propria tărie.”
Schiller

SIC TRISTIS AVRA RESEDIT
─„Așa se domolește această teribilă furtună.” ─
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

PARA PREGUNTAS O COMENTARIOS

NEWSLETTER