¿De dónde procede la inquebrantable fuerza de eso que llamamos Dios?

V.M. Kwen Khan Khu, 2020-09-15, Kábala, Metafísica, Psicología, 0

Paciente lector:

Considero importante preguntarnos:

¿DE DÓNDE PROCEDE LA INQUEBRANTABLE FUERZA DE ESO QUE LLAMAMOS DIOS?

Gnósticamente hablando, siempre se ha dicho que ¡Dios equivale a Dioses!, pues para nosotros eso que llamamos Dios jamás ha sido una imagen de un anciano sentado en un trono sobre las nubes mandando rayos y centellas sobre el hormiguero humano. No. Para los que estudiamos la Gnosis, eso que llamamos THEOMEGALOGOS es una suma infinita de CONCIENCIAS AUTORREALIZADAS que, desde los comienzos del primer Maha-Manvantara que se tenga históricamente reconocido ─cosa difícil, por cierto─, ha ido alimentando la patria de origen de donde ellas han emanado.

Está escrito que el SER ES EL SER Y LA RAZÓN DE SER DEL SER HAY QUE BUSCARLA EN EL MISMO SER, todo esto es muy cierto. Empero, no debemos olvidar que nuestro SER es una de las millonadas de Mónadas que fueron expelidas del ESPACIO ABSTRACTO ABSOLUTO para venir, a través de la multidimensionalidad del espacio, hasta el mundo tridimensional o mundo físico.

Cada una de estas Mónadas tuvo como misión usar a su ESENCIA para tratar de hacer acopio de la mayor cantidad de CONOCIMIENTO DEL BIEN Y DEL MAL mientras dichas Esencias se movían durante sus ciclos de 108 existencias, tal como lo comentan el Budismo y la doctrina de la Transmigración de las Almas del filósofo griego Pitágoras, que también defendió el bienamado Avatara Krishna. Tales Esencias, si tuvieron que INVOLUCIONAR hacia los mundos infiernos o infradimensiones, guardaron en su seno profundo el terrible coste de la obtención de la SABIDURÍA DEL MAL a fin de hacerse fuertes y pasar más allá del BIEN Y DEL MAL.

Estos retazos del conocimiento del bien y del mal son los que dan a la Piedra de los esplendores su brillantez, su fuerza de penetración y su potencia en sí misma. Por ello está dicho: «Ante el Vellocino de Oro tiemblan las columnas de ángeles y también las columnas de demonios».

Posteriormente, cuando el SER lo quiso, aquellas ESENCIAS AUTORREALIZADAS fueron llamadas a su patria de origen y entraron entonces al Espacio Abstracto Absoluto luego de haber eliminado las llamadas CINTAS TELEOGHINUARAS o «MEMORIA DEL YO». Allí tales Mónadas autorrealizadas aguardaron, después de la Noche Cósmica, el advenimiento de un NUEVO DÍA CÓSMICO y solicitaron al SACRATÍSIMO AIN regresar de nuevo al ESCENARIO CÓSMICO con el propósito de volver a rehacer su PROPIA PIEDRA…

Entonces, en ese nuevo Maha-Manvantara, adquirieron nuevas enseñanzas sobre EL BIEN Y EL MAL, obviamente soportando muchísimos AUTOPADECIMIENTOS VOLUNTARIOS Y SACRIFICIOS CONSCIENTES y, sobre todo, entregándose al SUPREMO REDENTOR, el CRISTO ÍNTIMO o Salvador Salvandus…

El Cristo íntimo es el encargado de hacer soportar a las almas su travesía en el desierto INICIÁTICO y por eso es el SALVADOR DE LOS HOMBRES. Esto justifica claramente que, con justa razón, cuando los apóstoles preguntaron al Gran Kabir: «¿Cuándo veremos al Padre de quien tanto nos hablas?», el Nazareno respondió: «¡¡¡Quien ha visto al Hijo ha visto al Padre!!!».Esto es obvio, pues es el Hijo RESUCITADO quien nos lleva con Él hasta la Morada del Anciano de los Días, el Kether de la Kábala hebraica.

No debemos jamás olvidar que el Cristo íntimo es, en el fondo, allá en nuestras profundidades anímicas, la MISMA PIEDRA FILOSOFAL que, por tal motivo, tiene poder para convertir el plomo de la personalidad en el ORO PURO DEL ESPÍRITU. De allí que según las veces que un Adepto haya rehecho su Piedra, ya sea una, dos, tres o cuatro veces, todo ello repercutirá en la exaltación del mismo CRISTO ÍNTIMO e, indirectamente, en la omnisciencia del Kether. Existen Mónadas fracasadas, aquellas que, aunque vinieron a la manifestación cósmica a través de la utilización de sus ESENCIAS ANÍMICAS, no fueron lo suficientemente capaces para estimular a dicha ESENCIA para convertirla en trabajadora de la GRAN OBRA y que, obedientemente, ejerciera de servidora de su Señor.

Resulta sumamente importante, ínclito lector, COMPRENDER ESTO PROFUNDAMENTE, pues es por ello que la INTELIGENCIA DEL SEÑOR DE TODA GLORIA ─léase: el Cristo íntimo─ conoce los exteriores de los exteriores y los interiores de los interiores, justamente porque Él es el gran acumulador de todas las vivencias, aventuras y desventuras que ha vivido la Esencia anímica en el tablero de las existencias asignadas…, esto debe quedar muy claro.

Así, por tanto, es fácil colegir que después de tres veces de realizada la GRAN OBRA INTERIOR, entrando y saliendo del Espacio Abstracto Absoluto cada vez que se hizo la PIEDRA FILOSOFAL, se obtiene entonces, por mandato del Kether, el derecho de FUNDIRSE TOTALMENTE CON EL MISMÍSIMO THEOMEGALOGOS y permanecer en el AIN INMANIFESTADO por los siglos de los siglos. En esas alturas ya se forma parte de Dios mismo, diríamos que DIOS ES EN EL HOMBRE Y EL HOMBRE ES EN DIOS, es aquello de la gota que se integra en el océano y el océano está contenido en la gota… Misterios y misterios. Esta es la INCOMPRENSIBLE UNIDAD MÚLTIPLE PERFECTA que las religiones fracasadas estúpidamente llamadas «cristianas» se niegan a reconocer. Esto sucede porque esas religiones muertas se separaron del ESOTERISMO CRÍSTICO y se quedaron con el esqueleto de la doctrina del Redentor…

Entonces, amigos y amigas, he aquí la gran pregunta: ¿de dónde Dios obtiene la voluntad perpetua que lo mantiene como Todopoderoso en su reino? Respuesta: con todos los conocimientos adquiridos por las Mónadas autorrealizadas que ya se han fundido con Él, es obvio que nada le falta y nada le sobra. Es allí donde encaja aquella exclamación gnóstica: ¡Dios es Dioses!, y esa es la misma razón de definir a Dios como dos potencias ─masculina y femenina─ cuando lo llamamos IOD-HE-VAU-HE, o, resumiéndolo aún más, diríamos IOD-HEVE.

Todas estas afirmaciones que aquí vertemos, caro lector, son hechas con la única intención de COMPRENDER nuestro papel ante la creación y como respuesta a nuestro SER y sus afanes. Hay necesidad de comprender que la sabiduría está hecha con pedazos del bien y del mal, aunque nos parezca absolutamente extraño. Para entrar en estas concomitancias gnósticas os hago llegar algunos párrafos del gran investigador Stephan Höeller, veamos:

«El misterio de los opuestos no es un asunto que se deba someter al juicio perspicaz del intelecto humano. Podría decirse que no es un problema para el que hay que encontrar una solución sino una situación comprometida que debe ser superada mediante la Gnosis. Por ello, todos los sistemas gnósticos del siglo III o del siglo XX, demuestran tener un carácter psicológico. La psique, a diferencia del razonamiento filosófico, lucha por la reconciliación de los opuestos. No obstante, este proceso, a menudo paradójico e incluso contradictorio, revela un sentido transformador que, en última instancia, realiza la cualidad de LA CONCIENCIA.

La experiencia de la psique ─que es el recipiente alquímico en el que todas las palomas y serpientes, los Dioses y los diablos, los ardientes y los crecientes se combinan una y otra vez en una danza majestuosa e imponente de formaciones y transformaciones─ es la hacedora del sentido, la creadora de la Verdad.

La palabra que se usaba en las antiguas fuentes cristianas para designar el pecado es la palabra griega hamartia, y es interesante destacar que este término deriva del arte de la arquería y significa ‘errar el tiro’… El punto de vista de las enseñanzas tradicionales judías y cristianas es que los seres humanos son, por naturaleza, arqueros extremadamente poco espirituales, que constantemente tienden a errar el tiro. La humanidad sufre angustia, enfermedades, aflicciones y privaciones porque la voluntad del Creador le ha impedido acertar realmente en el centro de la diana cósmica [léase aquí: el mecanismo de la ley del karma]. Por tanto, todo lo que puede hacer es confiar en una liberación proveniente de una fuente externa, es decir, la misión salvadora de Jesús. Dios se convirtió en hombre con el fin de salvar a los hombres, pero el hombre nunca puede convertirse en Dios para salvarse a sí mismo. Y lo que separa lo divino de lo humano no es únicamente la falta de semejanza, sino la terrible carga del pecado humano…..».

Termino, querido lector, acotando en estas líneas aquellas palabras halladas en un evangelio tildado de apócrifo y atribuidas a Tomás el apóstol, considerado el contendiente, veamos:

«Si sacas la Luz que está dentro de ti, eso te salvará. Si no sacas la Luz [el SER], lo que está dentro de ti [léase: el EGO], eso te destruirá……».

Oremus.

Os entrego ahora unas frases para la reflexión, helas aquí:

«No puedes ver lo que eres, lo que ves es tu sombra».
Rabindranath Tagore

«Nosotros sabemos lo que somos, pero no lo que podemos ser».
Shakespeare

«Nunca el justo se halla solo, porque siempre tiene a Dios presente».
Quevedo

«El hombre se mueve, Dios lo guía».
Fenelón

IN TE OMNIS DOMINATA RECVMBIT.
─‘En ti reside todo poder’─.
KWEN KHAN KHU

0 Comments

Leave a reply Click here to cancel the reply

V.M. Kwen Khan Khu, 2020-09-15, Kabbalah, Metaphysics, Psychology, 0

Patient reader:

WHERE DOES THE UNWAVERING FORCE OF THAT WHICH WE CALL GOD COME FROM?

Gnostically speaking, we have always said that God is equivalent to Gods, since for us what we call God has never been an image of an old man sitting on a throne on the clouds sending lightnings and sparks on the human anthill. No. For those of us who study Gnosis, that which we call THEOMEGALOGOS is an infinite sum of SELF-REALIZED CONSCIOUSNESSES that since the beginning of the first Maha-Manvantara, which has been historically recognized ─a difficult thing, by the way─, has been feeding the homeland of origin from where they have emanated.

It is written that the BEING IS THE BEING AND THE REASON FOR BEING OF THE BEING IS TO BE SOUGHT FOR IN THE BEING HIMSELF, all this is very true. But we should not forget that our BEING is one of the millions of Monads that were expelled from the ABSOLUTE ABSTRACT SPACE to come, through the multidimensionality of space, to the three-dimensional world or physical world.

Every one of these Monads had as mission to use their ESSENCES to try to gather the greatest amount of KNOWLEDGE OF GOOD AND EVIL while these Essences were maneuvering through their cycles of 108 existences, as commented by Buddhism and the doctrine of the Transmigration of Souls by the Greek philosopher Pythagoras, which the beloved Avatar Krishna also advocated. Such Essences, if they had to INVOLUTE toward the infernal worlds or infra-dimensions, kept in their deep bosom the terrible cost of obtaining THE WISDOM OF EVIL in order to become strong and go beyond GOOD AND EVIL.

It is these fragments of knowledge of good and evil that give the Stone of Splendors its brilliance, its penetrating force and its power in itself. That is why it is said: “Before the Golden Fleece, columns of angels tremble, and also columns of demons.”

Later, when the BEING wanted it, those SELF-REALIZED ESSENCES were called to their original homeland and then entered the Absolute Abstract Space after eliminating the so-called TELEOGHINOORA TAPES or “MEMORY OF THE EGO”. There such self-realized Monads waited, after the Cosmic Night, for the advent of a NEW COSMIC DAY and asked the MOST SACRED AIN to return again to the COSMIC SCENARIO with the purpose of remaking their OWN STONE…

Then, in that new Maha-Manvantara, they acquired new teachings about GOOD AND EVIL, obviously enduring many VOLUNTARY SELF-SUFFERINGS AND CONSCIOUS SACRIFICES and, above all, surrendering to the SUPREME REDEEMER, the INTIMATE CHRIST or Salvator Salvandus…

The intimate Christ is in charge of making the souls endure their journey in the INITIATORY desert, and that is why he is the SAVIOR OF MEN. This clearly explains that, with good reason, when the apostles asked the Great Kabir: “When shall we see the Father of whom you speak to us so much?”, the Nazarene replied: “Whoever has seen the Son has seen the Father!!!” This is obvious, for it is the RESURRECTED Son who takes us with Him to the Abode of the Ancient of Days, the Kether of the Hebrew Kabbalah.

We should never forget that the intimate Christ is, deep down, there in our animic depths, the SAME PHILOSOPHER’S STONE that, for such a reason, has power to turn the lead of the personality into the PURE GOLD OF THE SPIRIT. Hence, depending on how many times an Adept has remade his Stone, whether once, twice, three times, or four times, all of this will have repercussions on the exaltation of the same INTIMATE CHRIST and, indirectly, on the omniscience of Kether. There are failed Monads, those who, although they came to cosmic manifestation through the use of their ANIMIC ESSENCES, were not sufficiently capable of stimulating that ESSENCE to become a worker of the GREAT WORK and who would, obediently, perform as a servant to her Lord.

It is extremely important, illustrious reader, to COMPREHEND THIS DEEPLY, because this is why the INTELLIGENCE OF THE LORD OF ALL GLORY ─namely: the intimate Christ─ knows the exteriors of the exteriors and the interiors of the interiors, precisely because He is the great accumulator of all experiences, adventures and misfortunes lived by the animic Essence on the board of assigned existences…, this must remain very clear.

So, therefore, it is easy to infer that after the GREAT INNER WORK has been done three times, entering and leaving the Absolute Abstract Space each time that the PHILOSOPHER’S STONE was made, one then obtains, by the command of the Kether, the right to FUSE TOTALLY WITH THE VERY THEOMEGALOGOS and remain in the UNMANIFESTED AIN for ever and ever. At this point, one is already part of God Himself, we would say that GOD IS IN MAN AND MAN IS IN GOD, this is the drop that is integrated into the ocean and the ocean is contained in the drop… Mysteries and mysteries. This is the INCOMPREHENSIBLE MULTIPLE PERFECT UNITY that the failed religions stupidly called “Christian” refuse to recognize. This happens because those dead religions detached themselves from CHRISTIAN ESOTERISM and kept the skeleton of the Redeemer’s doctrine…

So, dear friends, this is the big question: from where does God get the perpetual will that keeps him as the Almighty in his kingdom? Answer: with all the knowledge acquired by the self-realized Monads that have already merged with Him, obviously He lacks nothing and has nothing in excess. It is there where that Gnostic exclamation is fitting: God is Gods!, and that is the same reason for defining God as two powers ─masculine and feminine─ when we call Him IOD-HE-VAU-HE, or, summarizing it even more, we would say IOD-HEVE.

All these affirmations that we pour out here, dear reader, are made with the only intention of COMPREHENDING our role before Creation and as a response to our BEING and his endeavors. There is a need to understand that wisdom is made up of pieces of good and pieces of evil, even though it may seem absolutely strange to us. To enter in these Gnostic concomitances, I send you some paragraphs of the great researcher Stephan Höeller, let’s see:

“The mystery of opposites is not a matter to be submitted to the discerning judgment of the human intellect. It could be said that it is not a problem for which a solution must be found, but a committed situation which must be overcome through Gnosis. For this reason, all the Gnostic systems of the third or the twentieth century show a psychological character. The psyche, unlike the philosophical reasoning, fights for the reconciliation of the opposites. However, this process, often paradoxical and even contradictory, reveals a transforming sense that ultimately realizes the quality of THE CONSCIOUSNESS.

The experience of the psyche ─which is the alchemical vessel in which all doves and serpents, Gods and devils, the fiery and the growing, combine again and again in a majestic and imposing dance of formations and transformations─ is the maker of sense, the creator of Truth.

The word used in ancient Christian sources to designate sin is the Greek word hamartia, and it is interesting to note that this term is derived from the art of archery and it means ‘to miss the mark’… The point of view of traditional Jewish and Christian teachings is that human beings are, by nature, extremely little spiritual archers, who constantly tend to miss the mark. Humanity suffers from anguish, disease, affliction and deprivation because the will of the Creator has prevented it from really hitting the center of the cosmic target [namely: the mechanism of the Law of Karma]. Therefore, all it can do is trust in a liberation from an external source, i.e., the savior mission of Jesus. God became man in order to save men, but man can never become God in order to save himself. And what separates the divine from the human is not only the lack of likeness, but the terrible burden of human sin….”

I conclude, kind reader, by adding in these lines those words found in a gospel labeled apocryphal and attributed to the apostle Thomas, regarded as the contender, let us see:

“If you bring out the Light that is within you, it will save you. If you do not bring out the Light [the BEING], that which is within you [namely: the EGO], that will destroy you….”

Oremus.

I give you now some sentences for reflection, here they are:

“You can’t see what you are, what you see is your shadow.”
Rabindranath Tagore

“We know what we are, but know not what we may be.”
Shakespeare

“The righteous man is never alone, because he always has God present.”
Quevedo

“Man moves, God guides him.”
Fénelon

IN TE OMNIS DOMINATA RECVMBIT.
─’In you lies all power’─.
KWEN KHAN KHU

0 Comments

Leave a reply Click here to cancel the reply

V.M. Kwen Khan Khu, 2020-09-15, Kabbale, Métaphysique, Psychologie, 0

Patient lecteur :

Je considère important de nous demander :

D’OÙ PROVIENT L’INÉBRANLABLE FORCE DE CELA QUE NOUS APPELONS DIEU ?

Gnostiquement parlant, on a toujours dit que Dieu équivaut à des Dieux !, car pour nous cela que nous appelons Dieu n’a jamais été une image d’un vieillard assis sur un trône sur les nuages, envoyant des éclairs et des étincelles sur la fourmilière humaine. Non. Pour nous qui étudions la Gnose, cela que nous appelons THEOMEGALOGOS est une somme infinie de CONSCIENCES AUTORÉALISÉES qui, depuis les débuts du premier Maha-Manvantara qui soit historiquement reconnu ─ chose certes difficile ─, a nourri la patrie d’origine d’où elles ont émané.

Il est écrit que l’ÊTRE EST L’ÊTRE ET LA RAISON D’ÊTRE DE L’ÊTRE IL FAUT LA CHERCHER DANS L’ÊTRE LUI-MÊME, tout cela est très vrai. Cependant, nous ne devons pas oublier que notre ÊTRE est l’une des millions de Monades qui furent expulsées de l’ESPACE ABSTRAIT ABSOLU pour venir, à travers la multidimensionnalité de l’espace, jusqu’au monde tridimensionnel ou monde physique.

Chacune de ces Monades a eu pour mission d’utiliser son ESSENCE pour tâcher d’amasser la plus grande quantité de CONNAISSANCE DU BIEN ET DU MAL tandis que ces Essences bougeaient durant leurs cycles de 108 existences, tel que le commentent le Bouddhisme et la doctrine de la Transmigration des Âmes du philosophe grec Pythagore, que défendit aussi le bien-aimé Avatar Krishna. Ces Essences, qui durent INVOLUER vers les mondes infernaux ou infradimensions, gardèrent en leur sein profond le terrible coût de l’obtention de la SAGESSE DU MAL, afin de devenir fortes et de passer au-delà du BIEN ET DU MAL.

Ce sont ces fragments de la connaissance du bien et du mal qui donnent à la Pierre des splendeurs son éclat, sa force de pénétration et sa puissance en soi. C’est pour cela qu’on dit : « Devant la Toison d’Or tremblent les colonnes d’anges et aussi les colonnes de démons ».

Ultérieurement, quand l’ÊTRE l’a voulu, ces ESSENCES AUTORÉALISÉES furent appelées à leur patrie d’origine et elles entrèrent alors dans l’Espace Abstrait Absolu après avoir éliminé les dénommés RUBANS TELEOGHINUARAS ou « MÉMOIRE DU MOI ». Là-bas, ces Monades autoréalisées attendirent, après la Nuit Cosmique, l’avènement d’un NOUVEAU JOUR COSMIQUE et demandèrent à l’AIN TRÈS SACRÉ de retourner à nouveau dans le SCÉNARIO COSMIQUE afin de refaire leur PROPRE PIERRE…

Alors, dans ce nouveau Maha-Manvantara, elles acquirent de nouveaux enseignements sur LE BIEN ET LE MAL, en supportant évidemment énormément d’AUTO-SOUFFRANCES VOLONTAIRES ET DE SACRIFICES CONSCIENTS et, surtout, en se livrant au SUPRÊME RÉDEMPTEUR, le CHRIST INTIME ou Sauveur Salvandus…

Le Christ intime est celui qui est chargé de faire supporter aux âmes leur traversée dans le désert INITIATIQUE et c’est pour cela qu’il est le SAUVEUR DES HOMMES. Cela justifie clairement que lorsque les apôtres demandèrent, à juste titre, au Grand Kabîr : « Quand verrons-nous le Père dont tu nous parles tant ? », le Nazaréen répondit : « Celui qui a vu le Fils a vu le Père !!! ». C’est évident, car c’est le Fils RESSUSCITÉ qui nous emmène avec Lui jusqu’à la Demeure de l’Ancien des Jours, le Kether de la Kabbale hébraïque.

Nous ne devons jamais oublier que le Christ intime est, au fond, là dans nos profondeurs animiques, la PIERRE PHILOSOPHALE ELLE-MÊME qui a, pour cette raison, le pouvoir de transformer le plomb de la personnalité en l’OR PUR DE L’ESPRIT. D’où que selon les fois où un Adepte a refait sa Pierre, que ce soit une, deux, trois ou quatre fois, tout cela se répercutera sur l’exaltation du CHRIST INTIME lui-même et, indirectement, sur l’omniscience du Kether. Il existe des Monades échouées, celles qui, bien qu’elles soient venues à la manifestation cosmique à travers l’utilisation de leurs ESSENCES ANIMIQUES, n’ont pas été suffisamment capables de stimuler cette ESSENCE pour la transformer en ouvrière du GRAND ŒUVRE qui, docilement, exerce comme servante de son Seigneur.

Il s’avère extrêmement important, illustre lecteur, DE COMPRENDRE CELA PROFONDÉMENT, car c’est pour cela que l’INTELLIGENCE DU SEIGNEUR DE TOUTE GLOIRE ─ c’est-à-dire : le Christ intime ─ connaît les extérieurs des extérieurs et les intérieurs des intérieurs, justement parce qu’Il est le grand accumulateur de toutes les expériences, aventures et mésaventures que l’Essence animique a vécues dans le tableau des existences assignées…, cela doit être très clair.

Ainsi, par conséquent, il est facile de déduire qu’après avoir réalisé trois fois le GRAND ŒUVRE INTÉRIEUR, en entrant et sortant de l’Espace Abstrait Absolu chaque fois qu’on a fait la PIERRE PHILOSOPHALE, on obtienne alors, sur ordre du Kether, le droit de FUSIONNER TOTALEMENT AVEC LE THEOMEGALOGOS LUI-MÊME et de rester dans l’AIN IMMANIFESTÉ pour les siècles des siècles. À ce stade on fait maintenant partie de Dieu lui-même, nous dirions que DIEU EST DANS L’HOMME ET L’HOMME EST DANS DIEU, c’est la goutte qui s’intègre à l’océan et l’océan qui est contenu dans la goutte… Des mystères et des mystères. C’est là l’INCOMPRÉHENSIBLE UNITÉ MULTIPLE PARFAITE que les religions échouées stupidement appelées « chrétiennes » refusent de reconnaître. Cela arrive parce que ces religions mortes se sont séparées de l’ÉSOTÉRISME CHRISTIQUE et sont restées avec le squelette de la doctrine du Rédempteur…

Alors, amis et amies, voilà la grande question : d’où Dieu obtient-il la volonté perpétuelle qui le maintient comme Tout-puissant dans son royaume ? Réponse : avec toutes les connaissances acquises par les Monades autoréalisées qui ont déjà fusionné avec Lui, il est évident qu’il ne lui manque rien et rien ne lui est superflu. C’est là que coïncide cette exclamation gnostique : Dieu est Dieux !, c’est aussi pour cette raison qu’on définit Dieu comme deux puissances ─ masculine et féminine ─ quand nous l’appelons IOD-HE-VAU-HE, ou, pour encore plus le résumer, nous dirions IOD-HEVE.

Toutes ces affirmations que nous exprimons ici, cher lecteur, sont faites dans la seule intention de COMPRENDRE notre rôle face à la création et en réponse à notre ÊTRE et ses aspirations. Il est nécessaire de comprendre que la sagesse est faite avec des morceaux du bien et du mal, bien que cela nous semble absolument étrange. Pour entrer dans ces concomitances gnostiques, je vous fais parvenir quelques paragraphes du grand investigateur Stephan Höeller, voyons :

« Le mystère des opposés n’est pas un sujet qu’on doit soumettre au jugement perspicace de l’intellect humain. On pourrait dire que ce n’est pas un problème auquel il faille trouver une solution mais une position inconfortable qui doit être surmontée grâce à la Gnose. C’est pourquoi, tous les systèmes gnostiques du III^e siècle ou du XX^e siècle démontrent avoir un caractère psychologique. La psyché, à la différence du raisonnement philosophique, lutte pour la réconciliation des opposés. Cependant, ce processus, souvent paradoxal et même contradictoire, révèle un sens transformateur et, en dernière instance, réalise la qualité de LA CONSCIENCE.

L’expérience de la psyché ─ qui est le récipient alchimique dans lequel toutes les colombes et les serpents, les Dieux et les diables, les ardents et les lunaires se combinent encore et encore dans une danse majestueuse et imposante de formations et de transformations ─ est l’auteure du sens, la créatrice de la Vérité.

Le mot qu’on utilisait dans les anciennes sources chrétiennes pour désigner le péché est le mot grec hamartia, et il est intéressant de souligner que ce terme vient de l’art du tir à l’arc et signifie ‘rater la cible’… Le point de vue des enseignements traditionnels juifs et chrétiens, c’est que les êtres humains sont, par nature, des archers extrêmement peu spirituels, qui tendent constamment à rater la cible. L’humanité est victime d’angoisse, de maladies, d’afflictions et de privations parce que la volonté du Créateur l’a empêché d’atteindre réellement le centre de la cible cosmique [c’est-à-dire : le mécanisme de la loi du Karma]. Par conséquent, tout ce qu’elle peut faire, c’est compter sur une libération venant d’une source externe, c’est-à-dire la mission salvatrice de Jésus. Dieu s’est converti en homme afin de sauver les hommes, mais l’homme ne peut jamais se transformer en Dieu pour se sauver lui-même. Et ce qui sépare le divin de l’humain n’est pas uniquement le manque de ressemblance, mais le terrible fardeau du péché humain…..».

Je termine, cher lecteur, en inscrivant dans ces lignes quelques mots trouvés dans un évangile taxé d’apocryphe et attribués à l’apôtre Thomas, considéré comme l’incrédule, voyons :

« Si tu sors la lumière qui est à l’intérieur de toi, cela te sauvera. Si tu ne sors pas la Lumière [l’ÊTRE], ce qui est à l’intérieur de toi [c’est-à-dire : l’EGO], cela te détruira……».

Oremus.

Je vous remets maintenant quelques phrases pour la réflexion, les voici :

« Tu ne peux pas voir ce que tu es, ce que tu vois, c’est ton ombre ».
Rabindranath Tagore

« Nous savons ce que nous sommes, mais nous ne savons pas ce que nous pouvons être ».
Shakespeare

« Le juste n’est jamais seul, car Dieu est toujours présent à ses côtés ».
Quevedo

« L’homme s’agite, mais Dieu le mène ».
Fénelon

IN TE OMNIS DOMINATA RECVMBIT.
─‘En toi réside tout pouvoir’─.
KWEN KHAN KHU

0 Comments

Leave a reply Click here to cancel the reply

V.M. Kwen Khan Khu, 2020-09-15, Kabală, Metafizică, Psihologie, 0

Răbdătorule cititor!

Consider că e important să ne întrebăm:

DE UNDE PROVINE FORȚA DE NECLINTIT A CEEA CE NUMIM DUMNEZEU?

Vorbind din punct de vedere gnostic, s-a spus întotdeauna că Dumnezeu egal Dumnezei!; căci pentru noi ceea ce numim Dumnezeu nu a fost niciodată o imagine a unui bătrân așezat pe un tron deasupra norilor aruncând fulgere și trăsnete asupra furnicarului uman. NU! Pentru cei care studiem Gnoza, ceea ce numim THEOMEGALOGOS este o sumă infinită de CONȘTIINȚE AUTOREALIZATE care, de la începuturile primei Mahamanvantare care se cunoaște istoric –lucru dificil, cu siguranță– a alimentat patria de origine de unde ele au emanat.

Stă scris că FIINȚA ESTE FIINȚA ȘI RAȚIUNEA DE A FI A FIINȚEI TREBUIE CĂUTATĂ ÎN FIINȚA ÎNSĂȘI, și aceasta este foarte adevărat. Totuși nu trebuie să uităm că FIINȚA noastră este una dintre milioanele de Monade care au fost expulzate din SPAȚIUL ABSTRACT ABSOLUT pentru a veni, prin intermediul multidimensionalității spațiului, până în lumea tridimensională sau lumea fizică.

Fiecare dintre aceste Monade a avut ca misiune să-și folosească ESENȚA pentru a încerca să acumuleze cât mai multă CUNOAȘTERE A BINELUI ȘI A RĂULUI, în timp ce respectivele ESENȚE se mișcau pe parcursul ciclurilor lor de 108 existențe, așa cum îl explică Budismul și doctrina Transmigrației Sufletelor a filosofului grec Pitagora, pe care de asemenea a susținut-o preaiubitul Avatara Krishna. Respectivele Esențe, dacă au fost nevoite SĂ INVOLUEZE spre lumile infernale sau infradimensiuni, au păstrat în sânul lor profund costul teribil al obținerii ÎNȚELEPCIUNII RĂULUI, cu scopul de a deveni puternice și de a trece dincolo de BINE ȘI DE RĂU.

Aceste părticele de cunoaștere a binelui și a răului sunt cele care dau Pietrei splendorilor strălucirea sa, forța de penetrare și puterea în ea însăși. De aceea se zice: „În fața Lânii de Aur tremură coloanele de îngeri și de asemenea coloanele de demoni.”

Ulterior, când FIINȚA a dorit, acele ESENȚE AUTOREALIZATE au fost chemate în patria lor de origine și au intrat atunci în Spațiul Abstract Absolut după ce au eliminat așa-numitele BENZI TELEOOGINOORES sau „MEMORIA EULUI”. Acolo, respectivele Monade au așteptat, după Noaptea Cosmică, venirea unei NOI ZILE COSMICE și au cerut SACRULUI AIN să se întoarcă din nou la SCENARIUL COSMIC cu scopul de a reface PROPRIA lor PIATRĂ…

Atunci, în această nouă Mahamanvantară, au obținut noi învățături despre BINE ȘI RĂU, suportând evident numeroase AUTOSUFERINȚE VOLUNTARE ȘI SACRIFICII CONȘTIENTE și, mai ales, dăruindu-se SUPREMULUI MÂNTUITOR, CRISTOSUL INTIM sau Salvator Salvandus…

Cristosul intim se însărcinează să ajute sufletele să suporte drumul prin deșertul INIȚIATIC și de aceea el este SALVATORUL OAMENILOR. Asta explică în mod clar, cu motiv întemeiat, că atunci când apostolii l-au întrebat pe Marele Kabir: „Când îl vom vedea pe Tatăl despre care ne vorbești atâta?”, Nazarineanul a răspuns: „Cine l-a văzut pe Fiul, l-a văzut pe Tatăl!!!” Asta este evident pentru că este Fiul REÎNVIAT cel care ne ia cu El până la Lăcașul Bătrânului Zilelor, Ketherul Kabalei ebraice.

Nu trebuie să uităm niciodată că Cristosul intim se află, în fond, acolo, în profunzimile noastre animice, PROPRIA PIATRĂ FILOSOFALĂ care, din același motiv, are puterea de a transforma plumbul personalității în AURUL PUR AL SPIRITULUI. Astfel, conform numărului dăților în care un Adept și-a refăcut Piatra, fie o dată, de două ori, de trei sau patru ori, toate repercutează în exaltarea CRISTOSULUI INTIM însuși și, indirect, în omnisciența Ketherului. Există Monade eșuate, cele care, deși au venit la manifestarea cosmică prin intermediul folosirii ESENȚELOR lor ANIMICE, nu au fost destul de capabile să stimuleze respectiva ESENȚĂ pentru a o converti în muncitoare a MARII OPERE și care să fie cu multă supunere servitoarea Domnului său.

Se dovedește extrem de important, ilustru cititor, SĂ ÎNȚELEGEM ASTA ÎN MOD PROFUND, pentru că de aceea INTELIGENȚA DOMNULUI ÎNTREGII GLORII ─să se citească: Cristosul intim─ cunoaște exterioarele exterioarelor și interioarele interioarelor,tocmai pentru că El este marele acumulator al tuturor trăirilor, aventurilor și întâmplărilor pe care le-a trăit Esența animică pe tabloul existențelor desemnate… asta trebuie să rămână foarte clar.

Astfel, se deduce ușor că după realizarea de trei ori a MARII OPERE INTERIOARE, intrând și ieșind din Spațiul Abstract Absolut de fiecare dată când s-a făcut PIATRA FILOSOFALĂ, se obține atunci, din porunca Ketherului, dreptul de A SE CONTOPI ÎN MOD TOTAL CU ÎNSUȘI THEOMEGALOGOSUL și să rămână în NEMANIFESTATUL AIN în vecii vecilor. La acest nivel deja se face parte din Dumnezeu însuși, am spune că DUMNEZEU ESTE ÎN OM ȘI OMUL ESTE ÎN DUMNEZEU, este ca acea picătură care se integrează în ocean și oceanul este conținut în picătură… Mistere și mistere. Aceasta este UNITATEA MULTIPLĂ PERFECTĂ DE NEÎNȚELES pe care religiile eșuate numite în mod stupid „creștine” refuză să o recunoască. Asta se întâmplă pentru că aceste religii moarte s-au separat de EZOTERISMUL CRISTIC și au rămas cu scheletul doctrinei Mântuitorului…

Atunci, prieteni și prietene, iată aici marea întrebare: de unde obține Dumnezeu voința perpetuă care îl menține ca Atotputernic în regatul său? Răspuns: cu toată cunoașterea obținută de Monadele autorealizate care deja s-au contopit cu El, este evident că nu-i lipsește nimic și nici nu are nimic în exces. Aici se potrivește acea exclamare gnostică: Dumnezeu este Dumnezei! Și acesta este însuși motivul de a-l defini pe Dumnezeu ca două puteri ─masculină și feminină─ atunci când îl numim IOD-HE-VAU-HE,sau, simplificând mai mult,am ziceIOD-HEVE.

Toate aceste afirmații expuse aici, dragă cititorule, sunt făcute cu unica intenție DE A ÎNȚELEGE rolul nostru în creație și ca răspuns față de FIINȚA noastră și planurile ei. Trebuie să înțelegem că înțelepciunea este realizată din bucăți de bine și de rău, chiar dacă ni s-ar părea absolut ciudat. Pentru a intra în aceste concomitențe gnostice, vă transmit câteva paragrafe ale marelui investigator Stephan Höeller; să vedem:

„Misterul opușilor nu este o chestiune care ar trebui supusă judecății perspicace a intelectului uman. S-ar putea spune că nu este o problemă pentru cel care trebuie să găsească o soluție ci o situație riscantă care trebuie să fie depășită prin intermediul Gnozei. De aceea, toate sistemele gnostice ale secolului III sau ale secolului XX demonstrează că au un caracter psihologic. Psihicul, diferit de raționamentul filosofic, luptă pentru reconcilierea opușilor. În orice caz, acest proces, adesea paradoxal și chiar contradictoriu, descoperă un simț transformator care, în ultimă instanță, realizează calitatea CONȘTIINȚEI.

Experiența psihicului ─care este recipientul alchimic în care toți porumbeii și șerpii, Zeii și diavolii, arzătorii și crescătorii, se combină o dată și încă o dată în dansul maiestuos și impunător de formări și transformări─ este făcătoarea sensului, creatoarea Adevărului.

Cuvântul care se folosea în anticele izvoare creștine pentru a desemna păcatul este termenul grec hamartia, și este interesant de evidențiat că acest termen derivă din arta tragerii cu arcul și înseamnă «a rata tragerea»… Punctul de vedere al învățăturilor tradiționale evreiești și creștine este că ființele umane sunt, prin natură, arcași extrem de puțin spirituali, care tind în mod permanent să rateze tragerea. Omenirea suferă angustie, boli, afecțiuni și lipsuri pentru că voința Creatorului a împiedicat-o să lovească în mod real centrul trezirii cosmice (să se citească aici: mecanismul legii karmei). De aceea, tot ceea ce poate face este să creadă într-o eliberare provenită dintr-o sursă externă, adică, misiunea salvatoare a lui Isus. Dumnezeu s-a convertit în om cu scopul de a-i salva pe oameni, însă omul nu se poate converti niciodată în Dumnezeu pentru a se salva pe el însuși. Și ceea ce separă divinul de uman nu este doar lipsa asemănării, ci teribila greutate a păcatului uman…”

Închei, dragă cititorule, notând în aceste rânduri acele cuvinte găsite într-o evanghelie intitulată apocrifă și atribuită apostolului Toma, considerat hotărâtorul, să vedem:

„Dacă scoți Lumina care se află în interiorul tău, asta te va salva. Dacă nu scoți Lumina (FIINȚA), ceea ce se află în interiorul tău (să se citească: EGOUL), asta te va distruge…”

Oremus.

Vă trimit acum niște cugetări pentru reflecție, le găsiți aici:

„Nu poți vedea ce ești, ceea ce vezi este umbra ta.”
Rabindranath Tagore

„Noi știm ce suntem, dar nu ce putem fi.”
Shakespeare

„Cel drept nu se află niciodată singur, pentru că îl are mereu pe Dumnezeu prezent.”
Quevedo

„Omul se mișcă, Dumnezeu îl ghidează.”
Fenelón

IN TE OMNIS DOMINATA RECVMBIT.
─„În tine stă toată puterea.”─
KWEN KHAN KHU

0 Comments

Leave a reply Click here to cancel the reply