Cataclism

Home Cataclism
, , Actualitate, Antropologie, 0

Apreciați cititori și cititoare

Mă grăbesc să vă transmit un text al V.M. Samael Aun Weor pe care, la momentul său, el a dorit să îl publice, acum mult timp, și apoi a fost inclus ca și capitol în unul dintre MESAJELE SALE DE CRĂCIUN. Însă, chiar dacă este posibil să fi cunoscut acest text, consider important ca voi toți să fiți la curent cu privire la evenimentele care se apropie, având în vedere descrierea pe care ne-o face Maestrul Samael în acest articol publicat, la început cu titlul:

CATACLISM

«Vers. 12-27: „Și m-am uitat când el a rupt pecetea a șasea, și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; și Soarele s-a făcut negru ca un sac de siliciu, și luna s-a făcut toată ca sângele, și stelele au căzut din cer pe Pământ cum cad smochinele din smochin când este scuturat de un vânt puternic. Și cerul s-a îndepărtat ca o carte de piele pe care o faci sul, și toți ziceau munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?”

Și s-a întâmplat ca într-o zi oarecare, aflându-mă în afara corpului fizic în stare de NIRVIKALPA-SAMADHI, a trebuit să intru în contact mistic transcendental cu al treilea aspect al lui MAHA-KUNDALINI (Proserpina, Hecate, Coatlicue, binecuvântata ZEIȚĂ MAMĂ MOARTE, teroare de iubire și lege).

Atunci luă Ea cuvântul pentru a spune:

– Deja totul este pierdut, răul lumii este atât de mare încât a ajuns până la cer. Babilonia cea mare, mama tuturor fornicațiilor și abominațiunilor Pământului, va fi distrusă și din toată această perversă civilizație de vipere nu va rămâne piatră peste piatră.

– O, Mama mea! –i-am răspuns. Atunci ne aflăm în fața unui drum fără ieșire?

Trecute câteva minute de impunătoare liniște exclamă Adorabila:

– Vrei să faci o înțelegere cu mine?

– Da, da, da! – a fost răspunsul meu.

– Atunci tu deschizi acel drum fără ieșire și eu îi ucid…

Astfel au fost cuvintele ei…

Acum este evident că înțelegerea este în desfășurare; în timp ce noi predăm mesajul pentru Noua Eră a Vărsătorului, Ea îi elimină; cuvântul Divinei Mame Natură mereu se îndeplinește…

Nu este de prisos să ne aducem aminte cu o anumită emfază de milionul de morți din Pakistan (anul 1970) și de cei șaizeci de mii de morți din cauza cutremurelor din Peru din același an…

Oameni de știință ai Universității din Columbia au informat public de faptul că există o gigantică falie în diferitele oceane, rezultantă din diversele activități telurice din ultimii ani. Are cel puțin 90.000 de kilometri lungime, cu o lățime medie de patruzeci și o adâncime de aproximativ doi și jumătate.

Falia începe din Atlantic și ajunge până la Indian și de la Antarctica până la Arctic. Înconjoară continentul american precum și cel asiatic, oprindu-se în centrul imensului inel de falii submarine din întreg Oceanul Pacific.

Se dovedește evident și manifest că teribilele crăpături submarine citate mai sus își au baza fundamentală în calota polară antarctică, aproape de Polul Sud, și se dovedește deosebit de curios cum, tocmai acolo s-a găsit apă caldă înconjurată de către ghețurile polare la foarte multe grade sub zero.

Că falia iese din Antarctica și călătorește foarte aproape de Capul Horn este ceva care deja este pe deplin verificat; se dovedește foarte interesantă bifurcația în două ramificații: una care se îndreaptă către Est și alta care se pierde în Occident.

Am fost informați în mod oportun de faptul că fisurarea din Oceanul Pacific urmează o traiectorie sinuoasă, aproape delimitând coasta continentului american, în așa fel încât trece prin Chile, Peru, Ecuador, Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Oaxaca și Guerrero (în Mexic), golful California, Seattle (Statele Unite), Vancouver (în Canada) și Alaska.

Ni s-a spus că în Alaska respectiva fisurare se sfărâmă totalmente pentru a continua de-a lungul faimoaselor Insule Aleutine și că o ramificație traversează întreaga Alaska, deoarece cutremurele din Fairbanks, care se găsește în centrul peninsulei, au fost foarte speciale, ca acela care a avut loc în martie 1964.

Ni s-a explicat clar (iar acest lucru este ceva pentru care mulțumim) că ramificația deja verificată din Insulele Aleutine merge până în Tokio (Japonia), atingând insulele Sapporo (Hokkaido), Oahua, Waohua, Kawailora și altele.

Ni s-a semnalat cu întreagă claritate meridiană că din Japonia pleacă două ramificații secundare către Hawaii, însă principala falie continuă către Filipine și Noua Zeelanda, de unde se întoarce la punctul ei de plecare original, la misterioasa Antarctica, închizându-se astfel un cerc teribil și periculos.

Trebuie să fim absolut siguri de faptul că falia Atlanticului își are bazele în Marea Norvegiei. Că în traiectoria sa trece prin fața Spaniei, Portugaliei și o parte a Africii, este ceva care sub nicio formă nu trebuie să ne surprindă. Suntem foarte siguri de faptul că respectiva fisură se termină aproape de Guineea portugheză.

Ramificația din Orient:

Fisura extraordinară care se îndreaptă către estul lumii se naște, așa cum deja s-a spus, în misterioasa Antarctica și trece prin fața Capului Buna Speranță, Madagascar și Marea Arabiei pentru a se sfârși în Oceanul Indian.

Orice studiu analitic judicios realizat cu privire la acest sistem de falii ne demonstrează în formă evidentă și manifestă că pericolul maxim se găsește în Pacific.

Nu încape nici cea mai mică îndoială că falia Pacificului va da naștere foarte curând unor înspăimântătoare cataclisme mondiale. Nu există îndoială că locurile cele mai pedepsite de cutremure și tsunami-uri sunt localizate, în mod exact, în Oceanul Pacific și corespund cu paralelele Americii și ale Asiei…

De exemplu:

Aleutinele formează, ele însele, o linie aproximativă cu paralela 50 nord. Japonia, aproape pe aceeași paralelă cu San Francisco, California (este curios că acum au loc cutremure în serie pe această peninsulă aducând prejudicii orașului Los Angeles și altor localități vecine).

Formosa, Hawaii și Golful Californiei se află pe Tropicul Racului. Filipine și Guatemala se află pe paralela 15 sud. Noua Zeelandă și Republica Chile se află pe paralela 40 sud.

Că există o relație între o falie și altă falie este ceva ce sub nicio formă nu trebuie să ne cauzeze mirare; nu ar fi ciudat ca enorma falie care în aceste clipe pune în pericol întreaga peninsulă California să se găsească intim asociată cu întreg sistemul de crăpături din Pacific.

Marea este leagănul și sepulcrul pământurilor, insulelor, peninsulelor, continentelor etc., etc., etc. Oricât de puternice și stabile ar părea toate diferitele aspecte geologice ale acestei lumi, pot să fie transformate totalmente prin intermediul sistemului de falii submarine.

Nu este nevoie să facem supoziții: este urgent să știm să de acei nouă sau zece mii de kilometri de fisuri submarine, în unele locuri de pe Pământ s-a ajuns până la punctul de a se pune în contact direct focul din interiorul Pământului cu apa oceanului…

Elementul ignic din interiorul lumii se găsește, în aceste momente, în agitație; presiuni și vapori se accentuează din clipă în clipă… O neobișnuită activitate vulcanică se intensifică pe întreaga planetă Pământ, având în vedere că presiuni și vapori caută punctul cu cea mai mică rezistență; tremură Pământul, cutremurele vor deveni din ce în ce mai intense, se umflă scoarțele cele mai rezistente până când vor ajunge într-o zi să explodeze…

Toate orașele și popoarele lumii vor cădea asemenea castelelor de cărți făcute cenuși și un sunet foarte straniu va ieși din profunzimile marine.

Și stă scris cu cuvinte de foc în Cartea Legii că vor fi atât de mulți morții precum nisipul mării și nu va exista leac. Lumea a intrat într-o mare criză. Pământul tot se va acoperi cu vapori. Planeta Pământ, încetul cu încetul va intra în plină activitate vulcanică; în toate părțile craterele vor arunca vapori nocivi, cenuși, foc… Cerul se va întuneca împiedicând trecerea luminii solare. Frigul se va preschimba într-un înspăimântător congelant…

Ghețurile polare, târâte de teribile valuri de furtună, vor naviga către zona ecuatorială, răcind atmosfera, provocând decompensări în aer, cicloane mortale care vor nimici popoare întregi, ploi torențiale, furtuni, etc., etc., etc. În astfel de circumstanțe va fi imposibil de trăit. Rasa Ariană (adică, rasa noastră) va ajunge la finalul său apocaliptic.

Epoca de Fier în care ne aflăm coincide în mod înțelept cu ciclul ELECTROCHIMIC. Respectivul ciclu a debutat odată cu cultura greco-romană și se va sfârși în anul 2500. Cataclismele finalului de KALI-YUGA deja au inițiat, vârsta neagră se termină în abis…

FIE CA PACEA SĂ FIE CU VOI TOȚI».

Samael Aun Weor

Să reflectăm acum, răbdător cititor, la următoarele fraze:

„Pedeapsa intră în inima omului din momentul în care comite crima.”
Hesiod

„Prima pedeapsă a vinovatului este aceea că nu va putea niciodată să fie achitat de tribunalul conștiinței sale.”
Juvenal

„Cel ce scuipă cerul, îi cade pe spinare.”
Juan de Torres

„Lucrează să împiedici delicte ca să nu fie nevoie de pedepse.”
Confucius

SOR NON OMNIBVS AEQUE.
─‘Soarta nu este egală pentru toți’─.
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

, , Anthropology, Topical Issues, 0

Appreciated readers:

I hasten to send you a text by the V.M. Samael Aun Weor that he wanted to publish in due course, a long time ago, and then it was inserted as a chapter in one of his CHRISTMAS MESSAGES. However, although we may have had knowledge of this text, I consider it important that all of you be aware of the events laying ahead, given the description that Master Samael gives us in this article, originally published with the title:

CATACLYSM

“Vers.12-17: ‘I looked when He opened the sixth seal, and behold, there was a great earthquake; and the sun became black as sackcloth of hair, and the moon became like blood. And the stars of heaven fell to the earth, as a fig tree drops its late figs when it is shaken by a mighty wind. Then the sky receded as a scroll when it is rolled up, and every mountain and island was moved out of its place. And the kings of the earth, the great men, the rich men, the commanders, the mighty men, every slave and every free man, hid themselves in the caves and in the rocks of the mountains, and said to the mountains and rocks, “Fall on us and hide us from the face of Him who sits on the throne and from the wrath of the Lamb! For the great day of His wrath has come, and who is able to stand?’

And it happened that one day, being outside of the physical body in the state of NIRVIKALPA-SAMADHI, I had to put myself in transcendental mystical contact with the third aspect of MAHA-KUNDALINI ─Proserpina, Hecate, Coatlicue, the blessed GODDESS MOTHER DEATH, terror of love and law─.

Then She took the floor to say:

”All is lost, the evil of the world is so great that it has already reached heaven. Babylon the Great, the mother of all the fornications and abominations of the Earth, will be destroyed and there will be no stone left upon another of all this perverse civilization of vipers.”

”Oh, Mother of mine!” I answered, “so we are facing a dead end?”

After a few minutes of imposing silence, the Adorable One exclaimed:

”Do you want to make a deal with me?”

”Yes, yes, yes!” Was my answer.

”Then you open the dead end and I kill them…”

Such were her words…

Now it is obvious that the deal is underway; as we deliver the message for the New Aquarian Age, She eliminates them; the word of the Divine Mother Nature is always fulfilled…

It is not superfluous to recall with a certain emphasis the one million deaths in Pakistan ─1970─ and the sixty thousand deaths from the earthquakes in Peru in the same year…

Scientists from Columbia University have publicly reported that there is a gigantic raft in the different oceans, resulting from various telluric activities in recent years. It is at least 90,000 kilometers long, with an average width of forty and an average depth of two and a half.

The rift runs from the Atlantic to the Indian Ocean and from the Antarctic to the Arctic. It borders the American continent as well as the Asian one, leaving the entire Pacific Ocean in the center of the enormous ring of underwater faults.

It is clear and evident that the tremendous underwater rifts mentioned above have their fundamental base in the Antarctic polar cap, near the South Pole, and it is very curious that, precisely there, hot water has been found surrounded by polar ice at many degrees below zero.

That the rift originates in Antarctica and extends very close to Cape Horn is something that has already been duly verified; the bifurcation into two branches is very interesting: one that goes towards the East and another that is lost in the West.

We have been informed in due course that the rift of the Pacific Ocean follows a sinuous path, almost coasting the American continent, passing through Chile, Peru, Ecuador, Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Oaxaca and Guerrero ─in Mexico─, the gulf of California, Seattle ─United States─, Vancouver ─in Canada─ and Alaska.

We have been told that in Alaska such rift breaks completely to continue along the famous Aleutian Islands and that a branch runs through all of Alaska, because the earthquakes in Fairbanks, which is in the center of the peninsula, have been very special like the one that occurred in March 1964.

It has been clearly explained to us ─and this is something we appreciate ─that the already proven branch of the Aleutian Islands extends all the way to Tokyo ─Japan─, touching the Sapporo islands ─Hokkaido─, Oahua, Waohua, Kawailora and others.

It has been very clearly pointed out to us that there are two secondary branches which extend from Japan to Hawaii, but the main rift continues towards the Philippines and New Zealand, from where it returns to its original starting point, the mysterious Antarctica, thus closing a terrible and dangerous circle.

We must be absolutely sure that the rift of the Atlantic has its roots in the Norwegian Sea. It should not surprise us in any way that on its route it passes in front of Spain, Portugal and part of Africa. We are very sure that such rift comes to an end near Portuguese Guinea.

The Eastern Branch:

The extraordinary rift that heads towards the east of the world is born, as already said, in the mysterious Antarctica and passes in front of the Cape of Good Hope, Madagascar and the Arabian Sea to end in the Indian Ocean.

Any judicious analytical study done on this system of rifts clearly and evidently demonstrates that the greatest danger is found in the Pacific.

There is no doubt that the rift in the Pacific will very soon cause horrifying global cataclysms. There is no doubt that the places most affected by earthquakes and tidal tsunamis are located precisely in the Pacific Ocean and correspond in parallel to those of America with those of Asia…

For example:

The Aleutians form, by themselves, a line approximately on the 50th parallel north. Japan, almost the same parallel as San Francisco, California ─it is curious that serial earthquakes are now developing on this peninsula, damaging Los Angeles and other neighboring towns─.

Formosa, Hawaii, and the Gulf of California are on the tropic of cancer. The Philippines and Guatemala are on the 15th parallel south. New Zealand and the Republic of Chile are on the 40th parallel south.

That there is a relationship between rift and rift is something that should not surprise us in any way; it would not be strange if the enormous rift that now endangers the entire Californian peninsula is closely associated with the entire Pacific fault system.

The sea is the cradle and grave of lands, islands, peninsulas, continents, etc., etc., etc. As strong and stable as all the different geological aspects of this world seem, they can be totally transformed by the underwater fault system.

We do not need to make assumptions: it is urgent to know that from those nine or ten thousand kilometers of underwater faults, in some places on Earth it has already reached the point of bringing the fire from the interior of the Earth in direct contact with the water of the sea…

The igneous element of the interior of the world is, at this moment, in restlessness; pressures and vapors increase from instant to instant… Unusual volcanic activity is intensifying throughout the planet Earth, as pressures and vapors seek the point of least resistance; the Earth trembles, earthquakes will become more and more intense, the most resistant layers will swell until one day they explode…

All the cities and towns of the world will fall like playing card castles made of ashes and a very strange sound will come out from the seabed.

And it is written with words of fire in the Book of the Law that there will be as many dead as the sands of the sea and there will be no remedy. The world has entered a great crisis. The whole Earth will be covered with steam. The planet Earth, little by little, is entering into full volcanic activity; everywhere craters will release deleterious vapors, ashes, fire… The sky will darken preventing the passage of sunlight. The cold will become frightening freezing…

The polar ice, washed away by the terrible rough waters, will navigate towards the equatorial area, cooling the atmosphere, causing decompensations in the air, deadly cyclones that will destroy entire towns, torrential rains, storms, etc., etc., etc. In these circumstances it will be impossible to live. The Aryan race ─that is, our race─ will come to its apocalyptic end.

The Iron Age in which we are wisely coincides with the ELECTROCHEMICAL cycle. Such a cycle began with the Greco-Roman culture and will end in the year 2500. The cataclysms of the end of KALI-YUGA have already begun, the black age ends in the abyss…

MAY PEACE BE WITH ALL OF YOU.”

Samael Aun Weor

Let us now reflect, patient reader, on the following sentences:

“Punishment enters the heart of man from the moment he commits the crime.”
Hesiod

“The first punishment of the guilty is that he can never be acquitted by the court of his conscience.”
Juvenal

“Whoever spits upwards to the sky will have it fall back on him.”
Juan de Torres

“Work to prevent crimes so as not to need punishment.”
Confucius

SOR NON OMNIBVS AEQUE.
─‘Fate is not equal for all’─.
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

, , Actualité, Anthropologie, 0

Chers lecteurs et lectrices : 

Je m’empresse de vous faire parvenir un texte du V.M. Samael Aun Weor qu’il a voulu publier en son temps, il y a longtemps, et qui fut ensuite inséré comme un chapitre dans l’un de ses MESSAGES DE NOËL. Cependant, bien que nous ayons probablement eu connaissance de ce texte, je considère important que vous soyez tous au courant des évènements qui s’approchent, vu la description que le Maître Samael nous fait dans cet article publié, à l’origine, sous le titre de :

CATACLYSME

« Vers.12-17 : « Je regardai, quand il ouvrit le sixième sceau, et il y eut un grand tremblement de terre, le soleil devint noir comme un sac de crin, la lune entière devint comme du sang et les étoiles du ciel tombèrent sur la Terre, comme lorsqu’un figuier secoué par un vent violent jette ses figues vertes. Le ciel se retira comme un livre qu’on roule. Et ils disaient aux montagnes et aux rochers : tombez sur nous et cachez-nous la face de celui qui est assis sur le trône et devant la colère de l’Agneau, car il est arrivé le grand jour de sa colère, et qui peut subsister ? ».

Un jour, me trouvant hors du corps physique en état de NIRVIKALPA-SAMADHI, j’entrai en contact mystique transcendantal avec le troisième aspect de MAHA-KUNDALINI ─ Proserpine, Hécate, Coatlicue, la bénie DÉESSE MÈRE MORT, terreur d’amour et de loi ─.

Elle prit alors la parole pour dire :

─ Tout est maintenant perdu, le mal du monde est si grand qu’il a atteint le ciel. Babylone la grande, la mère de toutes les fornications et abominations de la Terre, sera détruite, et de toute cette perverse civilisation de vipères il ne restera pas pierre sur pierre…

─ Ô, ma Mère ! – répondis-je – sommes-nous alors devant une voie sans issue ?

Quelques minutes d’un imposant silence s’étant écoulées, l’Adorable s’exclama :

─ Veux-tu faire un marché avec moi ?

 ─ Oui, oui, oui  ! – fut ma réponse ─.

─ Alors tu ouvres la voie sans issue, et moi je les tue…

Telles furent ses paroles…

Maintenant, il est ostensible que le marché est en route ; pendant que nous délivrons le message pour la Nouvelle Ère du Verseau, Elle les élimine ; la parole de la Divine Mère Nature s’accomplit toujours…

Il n’est pas superflu de rappeler avec une certaine emphase le million de morts au Pakistan ─ année 1970 ─ et les soixante-mille morts du tremblement de terre au Pérou dans la même année…

Des scientifiques de l’Université de Columbia ont informé publiquement qu’il existe une gigantesque crevasse dans les différents océans, résultat des diverses activités telluriques de ces dernières années. Elle a au moins 90 000 kilomètres de long, avec une largeur moyenne de quarante kilomètres et une profondeur moyenne de deux kilomètres et demi.

La crevasse va de l’Atlantique jusqu’à l’océan Indien et de l’Antarctique jusqu’à l’Arctique. Elle longe le continent américain de même que l’asiatique ; l’océan Pacifique entier est donc au centre de l’énorme ceinture de failles sous-marines.

Il est évident et manifeste que les terribles crevasses sous-marines, citées ci-dessus, ont leur base fondamentale dans la calotte polaire antarctique, près du pôle sud et il est très curieux que l’on ait précisément trouvé là-bas des eaux chaudes entourées par les glaces polaires, à des degrés bien en-dessous de zéro.

Que la faille parte de l’Antarctique et aille presque jusqu’au Cap Horn est quelque chose qui est déjà dûment vérifié. La bifurcation en deux branches est extrêmement intéressante : l’une qui se dirige vers l’Est et l’autre qui se perd en Occident.

On nous a opportunément informé que la faille de l’océan Pacifique suit une trajectoire sinueuse, longeant presque le continent américain, de sorte qu’elle passe par le Chili, le Pérou, l’Équateur, le Nicaragua, le Salvador, le Guatemala, Oaxaca et Guerrero ─ au Mexique ─, le golfe de Californie, Seattle ─ États-Unis ─, Vancouver ─ au Canada ─, et l’Alaska.

On nous a dit qu’en Alaska, cette faille se brise totalement pour continuer le long des célèbres îles Aléoutiennes, et qu’une ramification traverse tout l’Alaska. Les tremblements de terre à Fairbanks, qui est au centre de la péninsule, ont été très particuliers, comme celui qui se produisit en mars 1964.

On nous a clairement expliqué ─ et c’est quelque chose que nous remercions ─  que la branche déjà vérifiée des îles Aléoutiennes va jusqu’à Tokyo ─ au Japon ─, en touchant les îles de Sapporo ─ Hokkaido ─, d’Oahua, de Waohua, de Kawailora et d’autres.

On nous a indiqué très clairement que deux branches secondaires partent du Japon vers Hawaï. Mais la principale faille continue vers les Philippines et la Nouvelle-Zélande, d’où elle revient à son point de départ originel, le mystérieux Antarctique, fermant ainsi un cercle terrible et dangereux.

Nous pouvons être absolument certains que la faille de l’Atlantique a ses fondements dans la mer de Norvège. Que, dans son parcours, elle passe en face de l’Espagne, du Portugal et d’une partie de l’Afrique, est quelque chose qui ne doit nullement nous surprendre. Nous sommes totalement certains que cette faille s’achève près de la Guinée portugaise.

La branche d’Orient :

la faille extraordinaire qui se dirige vers l’est du monde naît, comme on l’a déjà dit, dans le mystérieux Antarctique et passe près du cap de Bonne-Espérance, de Madagascar et de la mer d’Arabie pour se terminer dans l’océan Indien.

N’importe quelle étude analytique judicieuse effectuée sur ce système de crevasses, nous démontre, de manière claire et évidente, que le plus grand danger se trouve dans le Pacifique.

Nul doute que la crevasse du Pacifique générera très bientôt d’épouvantables cataclysmes mondiaux. Il ne fait aucun doute que les lieux les plus touchés par les tremblements de terre et les raz-de-marée sont précisément situés dans l’océan Pacifique, et ceux d’Amérique correspondent en parallèle avec ceux d’Asie…

Par exemple : les îles Aléoutiennes forment par elles-mêmes une ligne qui se trouve approximativement dans le parallèle 50 Nord. Le Japon, presque le même parallèle que San Francisco, en Californie ─ il est curieux que des tremblements de terre en série se déroulent maintenant dans cette péninsule, en touchant précisément Los Angeles et d’autres villes des alentours ─.

Formose, Hawaï et le golfe de Californie sont sur le Tropique du Cancer. Les Philippines et le Guatemala sont sur le parallèle 15 Sud. La Nouvelle-Zélande et la république du Chili sont sur le parallèle 40 Sud.

Qu’il y ait une relation entre une crevasse et une autre est une chose qui ne doit nullement nous causer de la surprise ; il ne serait pas étrange que l’énorme crevasse qui, en ce moment, met en danger toute la péninsule de Californie, soit intimement associée à tout le système de crevasses du Pacifique.

La mer est un berceau et un sépulcre de terres, d’îles, de péninsules, de continents, etc., etc., etc. Aussi forts et stables que puissent paraître tous les différents aspects géologiques de ce monde, ils peuvent être totalement transformés au moyen du système de crevasses sous-marines.

Nous n’avons pas besoin de faire des suppositions : il est urgent de savoir que dans ces neuf ou dix-mille kilomètres de failles sous-marines, en certains endroits de la Terre, la fracture soit arrivée au point de mettre directement en contact le feu de l’intérieur de la Terre avec l’eau de la mer.

L’élément igné de l’intérieur du monde est en ce moment en agitation ; les pressions et les vapeurs augmentent d’instant en instant… Une activité volcanique inhabituelle s’intensifie dans toute la planète Terre, étant donné que les pressions et les vapeurs cherchent le point de moindre résistance ; la Terre tremble, les tremblements de terre deviendront de plus en plus intenses, les couches les plus résistantes se gonflent jusqu’au jour où elles exploseront…

Toutes les villes et les villages du monde tomberont en cendres comme des châteaux de cartes et un son très étrange sortira des fonds marins.

Et il est écrit en lettres de feu, dans le Livre de la Loi, qu’il y aura autant de morts que de grains de sable dans la mer et il n’y aura pas de solution. Le monde est entré dans une grande crise. La Terre entière entre peu à peu en pleine activité volcanique ; les cratères rejetteront partout des vapeurs délétères, des cendres, du feu… Le ciel s’assombrira, empêchant le passage de la lumière solaire. Le froid deviendra terriblement glacial…

Les glaces polaires, arrachées par les terribles houles, navigueront jusqu’à la zone équatoriale, en refroidissant l’atmosphère, provoquant des décompensations dans l’air, des cyclones mortels qui détruiront des villes entières, des pluies torrentielles, des tempêtes, etc., etc., etc. Dans ces circonstances, il sera impossible de vivre. La race Aryenne ─ c’est-à-dire notre race ─ arrivera à sa fin apocalyptique.

L’Âge De Fer dans lequel nous sommes coïncide sagement avec le cycle ÉLECTRO-CHIMIQUE. Ce cycle a commencé avec la culture gréco-romaine et il s’achèvera en l’année 2500. Les cataclysmes de la fin du KALI-YUGA ont déjà commencé, l’âge noir s’achèvera dans l’abîme…

QUE LA PAIX SOIT AVEC VOUS TOUS ».
Samael Aun Weor

Réfléchissons maintenant, patient lecteur, sur les phrases suivantes :

« Le châtiment entre dans le cœur de l’homme à l’instant où il commet le crime ».
Hésiode

« Le premier châtiment du coupable, c’est qu’il ne saurait s’absoudre au tribunal de sa conscience ».
Juvénal

« Qui crache au ciel lui retombe sur le dos ».
Juan de Torres

« Travaille à éviter les délits pour ne point avoir besoin de châtiments ».
Confucius

SOR NON OMNIBVS AEQUE.
─‘Le sort n’est pas égal pour tous’─.
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

, , Actualidad, Antropología, 0

Apreciados lectores y lectoras:

Me apresuro a haceros llegar un texto del V.M. Samael Aun Weor que en su momento él quiso publicar, hace mucho tiempo, y luego fue insertado como capítulo en uno de sus MENSAJES DE NAVIDAD. Empero, aunque hayamos, posiblemente, tenido conocimiento de este texto, considero importante que todos vosotros estéis al corriente de los eventos que se avecinan, dada la descripción que nos hace el Maestro Samael en este artículo publicado, originalmente, con el título de:

CATACLISMO

«Vers.12-17: “Y miré cuando él abrió el sexto sello y he aquí que fue hecho un gran terremoto; y el Sol se puso negro como un saco de silicio, y la luna se puso toda como sangre, y las estrellas del cielo cayeron sobre la Tierra como la higuera hecha sus higos cuando es movida por el viento. Y el cielo se apartó como un libro que es envuelto, y decían a los montes y a las peñas: Caed sobre nosotros y escondednos de la cara de aquel que está sentado sobre el trono y de la ira del Cordero, porque el gran día de su ira es venido, ¿y quién podrá estar firme?”.

Y sucedió que un día cualquiera, hallándome fuera del cuerpo físico en estado de NIRVIKALPA-SAMADHI, hube de ponerme en contacto místico trascendental con el tercer aspecto de MAHA-KUNDALINI ─Proserpina, Hécate, Coatlicue, la bendita DIOSA MADRE MUERTE, terror de amor y ley─.

Entonces tomó Ella la palabra para decir:

─Ya todo está perdido, el mal del mundo es tan grande que ya llegó hasta el cielo. Babilonia la grande, la madre de todas las fornicaciones y abominaciones de la Tierra, será destruida y de toda esta perversa civilización de víboras no quedará piedra sobre piedra.

─¡Oh, Madre mía! ─respondí─, ¿entonces estamos ante un callejón sin salida?

Transcurridos algunos minutos de imponente silencio exclamó la Adorable:

─¿Quieres hacer conmigo un negocio?

─¡Sí, sí, sí! ─fue mi respuesta─.

─Entonces tú abres el callejón sin salida y yo los mato…

Tales fueron sus palabras…

Ahora es ostensible que el negocio está en marcha; mientras nosotros entregamos el mensaje para la Nueva Era Acuaria, Ella los elimina; la palabra de la Divina Madre Natura siempre se cumple…

No está de más recordar con cierto énfasis el millón de muertos en el Pakistán ─año 1970─ y los sesenta mil muertos por los terremotos del Perú en el mismo año…

Científicos de la Universidad de Columbia han informado públicamente que existe una gigantesca grieta en los diferentes océanos, resultante de las diversas actividades telúricas de los últimos años. Tiene por lo menos 90.000 kilómetros de largo, con una anchura media de cuarenta y una profundidad promedio de dos y medio.

La grieta va desde el Atlántico hasta el Índico y desde el Antártico hasta el Ártico. Bordea el continente americano así como el asiático, quedando en el centro del descomunal anillo de fallas submarinas todo el océano Pacífico.

Resulta palmario y manifiesto que las tremendas grietas submarinas arriba citadas tienen su base fundamental en el casquete polar antártico, cerca del polo sur, y resulta demasiado curioso que, precisamente allí, se haya encontrado agua caliente rodeada por los hielos polares a muchísimos grados bajo cero.

Que el agrietamiento salga de la Antártida y viaje muy cerca del cabo de Hornos es algo que ya está debidamente comprobado; resulta interesantísima la bifurcación en dos ramales: uno que se dirige hacia el Este y otro que se pierde en el Occidente.

Se nos ha informado oportunamente que el agrietamiento del océano Pacífico sigue una trayectoria sinuosa, casi costeando el continente americano, de manera que va pasando por Chile, Perú, Ecuador, Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Oaxaca y Guerrero ─en México─, golfo de California, Seattle ─Estados Unidos─, Vancouver ─en Canadá─ y Alaska.

Se nos ha dicho que en Alaska tal agrietamiento se quiebra totalmente para seguir a lo largo de las famosas islas Aleutianas y que un ramal atraviesa toda Alaska, pues los terremotos en Fairbanks, que está en el centro de la península, han sido muy especiales como el ocurrido en marzo de 1964.

Se nos ha explicado claramente ─y esto es algo que agradecemos─ que el ramal ya comprobado de las islas Aleutianas va hasta Tokio ─Japón─, tocando las islas Sapporo ─Hokkaido─, Oahua, Waohua, Kawailora y otras.

Se nos ha señalado con toda claridad meridiana que del Japón parten dos ramales secundarios hacia Hawái, pero el principal agrietamiento sigue hacia Filipinas y Nueva Zelanda, de donde regresa a su punto de partida original, la misteriosa Antártida, cerrándose así un círculo terrible y peligroso.

Debemos estar absolutamente seguros de que el agrietamiento del Atlántico tiene sus fundamentos en el mar de Noruega. Que en su recorrido pase frente a España, Portugal y parte de África es algo que en modo alguno debe sorprendernos. Estamos muy seguros de que tal agrietamiento viene a concluir cerca de la Guinea portuguesa.

Ramal de Oriente:

La grieta extraordinaria que se dirige hacia el este del mundo nace, como ya está dicho, en la misteriosa Antártida y pasa frente al cabo de Buena Esperanza, Madagascar y mar de Arabia para concluir en el mar Índico.

Cualquier estudio analítico juicioso hecho sobre este sistema de grietas viene a demostrarnos en forma palmaria y evidente que el peligro máximo se encuentra en el Pacífico.

No cabe la menor duda de que la grieta del Pacífico originará muy pronto espantosos cataclismos mundiales. No hay duda de que los lugares más castigados por los terremotos y maremotos se hallan ubicados, precisamente, en el océano Pacífico y se corresponden en paralelo los de América con los de Asia…

Por ejemplo:

Aleutianas forman, por sí mismas, una línea aproximadamente en el paralelo 50 norte. Japón, casi el mismo paralelo de San Francisco, California ─curioso es que ahora se estén desarrollando terremotos en serie en esta península perjudicando a Los Ángeles y otros pueblos vecinos─.

Formosa, Hawái y golfo de California están sobre el trópico de cáncer. Filipinas y Guatemala están sobre el paralelo 15 sur. Nueva Zelanda y república de Chile están sobre el paralelo 40 sur.

Que haya relación entre grieta y grieta es algo que en modo alguno debe causarnos sorpresa; no sería extraño que la enorme grieta que en estos instantes pone en peligro a toda la península de California se encuentre íntimamente asociada a todo el sistema de grietas del Pacífico.

El mar es cuna y sepulcro de tierras, islas, penínsulas, continentes, etc., etc., etc. Por muy fuertes y estables que parezcan todos los diferentes aspectos geológicos de este mundo, pueden ser transformados totalmente mediante el sistema de grietas submarinas.

No necesitamos hacer suposiciones: es urgente saber que de esos nueve o diez mil kilómetros de agrietamiento submarino, en algunos lugares de la Tierra ha llegado ya hasta el punto de poner en contacto directo el fuego del interior de la Tierra con el agua del mar…

El elemento ígneo del interior del mundo se encuentra, en estos momentos, en desasosiegos; presiones y vapores aumentan de instante en instante… Inusitada actividad volcánica se va intensificando en todo el planeta Tierra, puesto que presiones y vapores buscan el punto de menor resistencia; tiembla la Tierra, los terremotos se irán haciendo cada vez más y más intensos, se hinchan las capas más resistentes hasta lograr que un día exploten…

Todas las ciudades y pueblos del mundo caerán como castillos de naipes hechos cenizas y un sonido muy extraño saldrá de entre los fondos marinos.

Y escrito está con palabras de fuego en el Libro de la Ley que serán tantos los muertos como las arenas del mar y no habrá remedio. El mundo ha entrado en una gran crisis. La Tierra toda se irá cubriendo de vapor. El planeta Tierra, poco a poco, va entrando en plena actividad volcánica; por todas partes los cráteres arrojarán vapores deletéreos, cenizas, fuego… El cielo se oscurecerá impidiendo el paso de la luz solar. El frío se convertirá en espantoso congelante…

Los hielos polares, arrastrados por las terribles marejadas, navegarán hacia la zona ecuatorial enfriando la atmósfera, provocando descompensaciones en el aire, ciclones mortales que acabarán con pueblos enteros, lluvias torrenciales, tempestades, etc., etc., etc. En estas circunstancias será imposible vivir. La raza Aria ─es decir, nuestra raza─ llegará a su final apocalíptico.

La Edad de Hierro en la cual estamos coincide sabiamente con el ciclo ELECTROQUÍMICO. Tal ciclo se inició con la cultura grecorromana y concluirá en el año 2.500. Los cataclismos del final del KALI-YUGA ya se iniciaron, la negra edad termina en el abismo…

QUE LA PAZ SEA CON TODOS VOSOTROS».

Samael Aun Weor

Reflexionemos ahora, paciente lector, en las siguientes frases:

«El castigo entra en el corazón del hombre desde el momento en que comete el crimen».
Hesíodo

«El primer castigo del culpable es que no podrá jamás ser absuelto por el tribunal de su conciencia».
Juvenal

«Quien al cielo escupe, a cuestas le cae».
Juan de Torres

«Trabaja en impedir delitos para no necesitar castigos».
Confucio

SOR NON OMNIBVS AEQUE.
─‘La suerte no es igual para todos’─.
Kwen Khan Khu

Related Articles
0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

PARA PREGUNTAS O COMENTARIOS

NEWSLETTER